Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate sunt expuşi abandonului şcolar şi riscului de a dezvolta probleme la nivel psihic şi comportamental şi se hrănesc în mod necorespunzător, potrivit unui studiu realizat de Organizaţia "Salvaţi Copiii" şi făcut public ieri.
Studiul calitativ "Impactul migraţiei părinţilor asupra copiilor rămaşi acasă" a fost realizat de către Organizaţia "Salvaţi Copiii" în trei judeţe din regiunea Moldovei - Iaşi, Suceava şi Neamţ -, în perioada iunie-octombrie 2007.
În cele trei locaţii au participat 70 de elevi cu vârste cuprinse între 8 şi 17 ani, 40 de persoane care au în întreţinere aceşti copii, 40 de cadre didactice, opt consilieri şcolari şi şase reprezentanţi ai Direcţiilor de asistenţă socială din cadrul Primăriilor şi al Direcţiilor judeţene de asistenţă socială şi protecţia drepturilor copilului.
Statistici.
Potrivit datelor înregistrate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, sunt peste 82.464 de copiii rămaşi fără unul sau ambii părinţi în urma plecării acestora la muncă în străinătate. Dintre aceştia, 26.406 sunt copii care provin din familii în care ambii părinţi sunt plecaţi, 47.154 din familii în care un părinte este plecat la muncă în străinătate şi 8.904 din familii în care unicul susţinător este plecat din ţară.
Astfel, potrivit autorilor studiului, aproape jumătate dintre minori sunt rămaşi acasă fără niciun părinte, dintre aceştia aproape 2.500 aflându-se în sistemul de protecţie specială.
Atât în percepţia copiilor mai mici, cât şi a adolescenţilor, părinţii reprezintă un sprijin emoţional în aproape toate activităţile, atât în cele şcolare, cât şi în cele extraşcolare. Pe parcursul interviurilor cu preadolescenţi şi adolescenţi s-a dovedit că motivaţia exterioară provenită de la părinţi are încă un rol important în ceea ce priveşte mersul la şcoală, activitatea de învăţat, implicarea în anumite activităţi extraşcolare, se arată în studiu.
Copii împovăraţi de griji.
"Copiii resimt lipsa părinţilor în momentul când sunt împovăraţi de grijile gospodăreşti. Fie că rămân numai cu tatăl, fie că rămân cu o rudă mai îndepărtată, simplă gazdă sau singuri, mulţi dintre copii se văd nevoiţi a prelua cea mai mare parte din activităţile gospodăreşti", potrivit rezultatelor studiului.
Studiul a evidenţiat şi faptul că pe perioada cât părinţii sunt plecaţi peste hotare pentru a munci, copiii rămân, de cele mai multe ori, în grija unor membri ai familiei extinse (bunici, mătuşă, unchi), iar multe dintre nevoile resimţite de copii, cum sunt cele de suport, sprijin, comunicare şi îngrijire, sunt într-o anumită măsură suplinite/ împlinite de către aceştia.
"Există însă cazuri în care copiii care au depăşit o anumită vârstă, 13-14 ani, rămân să se îngrijească singuri, având sprijin parţial sau deloc din partea unui adult. În aceste situaţii, copiii aflaţi în plină adolescenţă, pe lângă faptul că preiau aproape toate sau chiar toate grijile gospodăreşti, şi acolo unde este cazul preiau şi activităţile de îngrijire a celor mici, nici nu beneficiază de suport şi sprijin din partea unui adult", se mai arată în raportul organizaţiei "Salvaţi Copiii".
Atunci când adolescenţii rămân o perioadă de timp fără un părinte, bunic sau un alt adult care să le uşureze activitatea casnică, de întreţinere, care să îi supravegheze, protejeze şi care să îi susţină mai ales la nivel afectiv, aceştia resimt efecte negative la nivel emoţional şi la nivel comportamental.
Abandonul şcolar, cel mai frecvent.
Dintre efectele la nivel comportamental, mai frecvent este abandonul şcolar, mai ales la băieţi, participarea şcolară scăzută, izolarea şi comunicarea slabă, atât cu ceilalţi copii, cât şi cu învăţătorii sau profesorii, precum şi tendinţă de asociere cu grupuri deviante, uneori chiar infracţionale.
Efectele menţionate, atât la nivel psihic cât şi comportamental, se regăsesc într-o anumită măsură şi la minorii care deşi teoretic se află în îngrijirea unui adult, nu găsesc un sprijin real în aceştia sau, mai mult, nu resimt autoritatea acestora.
S-a evidenţiat faptul că bunicii reuşesc să comunice mai bine cu cei mici sau cu fetele, care emoţional sunt mai apropiate de ei, şi mai slab cu adolescenţii băieţi, asupra cărora nu mai reuşesc să se impună.
Pe de altă parte, bunicii au recunoscut că au mai puţină energie şi forţă pentru a-i ajuta pe copii la teme, la asimilarea şi explicarea unor cunoştinţe predate la şcoală, precum şi pentru a participa alături de ei la diferite activităţi specifice vârstei lor, cum ar fi jocul, plimbările şi excursiile în natură.
Atenţie la comunicarea cu copiii!
În acest context, specialiştii atrag atenţia asupra faptului că este foarte importantă menţinerea comunicării care se stabileşte între copii şi părinţi.
"S-a evidenţiat faptul că o comunicare care nu decurge în mod constant creează sincope şi goluri în relaţia dintre aceştia. Copiii se îndepărtează astfel de părinţi, fără a găsi nici un sprijin în aceştia. Mai mult, pentru actualii adolescenţi şi tineri, lipsa unei comunicări constante până în prezent îi face să se simtă chiar mai puţin confortabil lângă părinţi în situaţia unei reîntâlniri", se mai arată în raport.
În ceea ce priveşte sănătatea şi bunăstarea copilului, rezultatele cercetării calitative au pus în evidenţă faptul că o parte dintre minorii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate se hrănesc necorespunzător.
"Preponderent, pregătirea mesei rămâne în grija adolescentelor atât în cazul în care ele rămân numai cu fraţii, cât şi în cazul în care din gospodărie a plecat mama, rămânând doar tatăl cu copiii", susţin autorii studiului.
Cercetarea a mai arătat că dreptul la participare şi la opinie în legătură cu deciziile care îl privesc şi afectează şi pe copil nu sunt respectate de părinţi decât în foarte mică măsură, aceştia începând să-i informeze asupra deciziilor luate abia după o anumită vârstă, de obicei după 16 ani.
Recomandări.
Organizaţia "Salvaţi Copiii" a făcut şi o serie de recomandări care se referă la dezvoltarea unei strategii de mobilizare şi intervenţie la nivel local, campanii de informare şi conştientizare adresate părinţilor, campanii de sensibilizare la nivelul comunităţilor de români din ţările de destinaţie, dezvoltarea serviciilor de consilere pentru persoanele care au în îngrijire copii cu ambii părinţi plecaţi, precum şi extinderea reţelei de consilieri şcolari şi a programelor de tipul "şcoală după şcoală".
De asemenea, specialiştii recomandă şi dezvoltarea mai multor cluburi destinate copiilor, cu scopul de a oferi acestora modalităţi benefice de petrecere a timpului liber, campanii media de promovare a soluţiilor şi oportunităţilor pentru aceştia, a exemplelor pozitive şi organizarea unor campanii de promovare a locurilor de muncă în ţară.
