Anul 2007 a adus la conducerea educaţiei doi miniştri, un democrat care nu şi-a dorit niciodată această funcţie dar a acceptat-o obligat de partid şi un liberal care se crede potrivit pentru acest post, ambii nădăjduind însă un singur lucru: să reunească legile într-o filosofie potrivită vremurilor.
Pachetul de legi privind educaţia a fost lansat spre dezbatere publică în 17 decembrie, cu patru luni mai târziu decât fusese anunţat. Rămâne de văzut în ce măsură noile legi ale învăţământului vor reuşi să europenizeze şcoala românească, marcată profund de modelul sovietic.
Ministrul democrat Mihail Hărdău a avut parte de un mandat plin de convulsii: sustragerea unui set cu subiecte pentru testele naţionale, subiecte de la bacalaureat vândute în piaţa publică, acţiuni de protest din partea sindicatelor şi a studenţilor. Hărdău a fost convins că a manageriat foarte bine incidentele de la examenele naţionale, „nemarşând la jocuri de interese”.
Noul ministru, liberalul Cristian Adomniţei, tocmai se pregătea să ocupe, în aprilie, pentru a doua oară, funcţia de şef al tinerilor PNL, când a fost propus la conducerea învăţământului românesc.
Ambiţios, venit din afara sistemului, fiind inginer constructor, a înţeles repede cum merg treburile şi, mai ales, a continuat ceea ce începuse Hărdău.
Rămâne de văzut anul următor în ce măsură legile noi vor putea moderniza învăţământul românesc, vor face din elevi copii normali, nu maşini de reţinut manuale, iar din profesori câte un "Domnul Trandafir".