Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere videoAnul 2007 este pentru sistemul sanitar unul de referinţă-angajaţii pot pleca să lucreze în UE, bolnavii pot beneficia de tratamente în străinătate, cei de acasă pot să-şi facă gratuit analize, cu toate acestea, normalitatea este încă un deziderat, pentru că rămâne o criză de rezolvat, cea de omenie.
Sunt paşi importanţi, la care puţini ar fi visat în urmă cu cinci-şase ani. Cu toate acestea, sistemul sanitar românesc pare a fi într-o continuă stare de tranziţie, în care doctorii rămân categoria profesională plătită sub nivelul activităţii prestate, spitalele au echipamente sub media celor din statele europene, fondurile alocate pe cap de locuitor sunt mult mai mici decât cele din marea Uniune în care am intrat în prima zi a anului care se încheie.
Ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, apreciază că abia peste cinci ani am putea vorbi de o Românie cu spitale complet renovate şi cu unităţi sanitare noi. Salariile nu pot creşte mai mult decât se dezvoltă economia naţională. Totuşi, comparativ cu anii precedenţi, sănătatea a beneficiat de cei mai mulţi bani, prin venitul de stat, încasările la fondul asigurărilor sociale de sănătate şi din taxa pe viciu.
Premiere în sistem.
Cu toate eforturile, România ocupă locul 45 în lume în funcţie de nivelul cheltuielilor pentru sănătate pe locuitor, cu decalaje importante faţă de statele dezvoltate din Uniunea Europeană, informa un studiu realizat de Centrul Român de Politici Economice (CEROPE) pentru Comisia Naţională de Prognoză (CNP). Suma alocată în România pentru sănătate este de 470 dolari pe locuitor, sub media mondială de 650 dolari pe locuitor.
Taxa pe viciu poate fi recunoscută ca o contribuţie benefică pentru sănătate şi, chiar dacă banii din 2006 au rămas nefolosiţi, ei au prins bine în 2007. Astfel că cei 175.000 de euro reprezentând taxa pe viciu colectată în 2006 au fost reportaţi pentru anul următor, bani din care a început programul privind evaluarea stării de sănătate a populaţiei.
Începând din 1 iulie, timp de cincisprezece luni, toţi românii, cu mic cu mare, trebuie să treacă pe la medicul de familie, pentru un control şi pe la laborator pentru câteva analize, în final urmând să aflăm cât de sănătoasă sau bolnavă - din punct de vedere strict medical - este naţia.
Ca premieră pentru sistem, în 2007, Ministerul Sănătăţii a achiziţionat 250 de ambulanţe pentru consultaţii la domiciliu, primele 50 de maşini care au fost puse în circulaţie costând 20.797.630 de lei. Maşinile au fost plătite tot din banii colectaţi ca "taxă pe viciu".
Lipsa de omenie.
Deşi pare că sărăcia din sistem a fost aproape eradicată, rămâne o mare problemă: criza de conştiinţă şi de omenie, o realitate dureroasă şi de multe ori ascunsă cu multă grijă. Pentru cei mai mulţi bolnavi contează mai puţin că au fost cumpărate echipamente, rezultatele benefice ale taxei pe viciu sau indemnizaţia de stabilitate. Ei se lovesc de aroganţa, răceala sau lipsa de omenie a unor angajaţi din sistem. Ei critică, cel mai adesea, modul în care sunt trataţi de medicii sau asistentele cu care, din nefericire, au fost nevoiţi să vină în contact, pentru unii problemele apărute fiind rezolvabile, pentru alţii rămânând dramatice, însă puţini dintre ei mai au forţa să reclame neregulile.
De multe ori, aceste cazuri ascund o realitate dureroasă sau chiar tragică: sistemul de sănătate românesc a intrat într-o criză de conştiinţă şi umanitate.
La bilanţ, 2007 poate fi apreciat un an bun pentru sistem. Este anul în care doctori şi asistente pot lucra în ţările UE şi în care parcul de ambulanţe se schimbă vizibil. Spitalele îşi schimbă şi ele faţa, iar medicii luptă pentru performanţe comparabile cu cele din statele Uniunii.
Schimbările de acest fel sunt binevenite. Celelalte, de conştiinţă, de mentalitate, se lasă încă aşteptate. În această privinţă, lucrurile se mişcă mai greu, dar transformarea este vitală.
