Și în județ ce facem?

          Tot „lăudând” conducerea județului am primit absolut normal și întrebarea ”Dar tu ce ai face dacă ai fi în locul lor?”. Acest „dacă” este exclus. Am făcut politică, am ajuns până la nivelul de consilier județean și șef de comisie. Nu am avut și nici nu am calitățile și abilitățile pentru o poziție superioară în politică și administrație!

          Sunt însă obligat să încerc a răspunde la întrebări după priceperea dar și aroganța mea! Vreau să arăt cu ce pot autoritățile județene să influențeze, direct și mai ales indirect, revitalizarea economică și apoi socială, culturală etc. ca efect general al dezvoltării.

          Aș porni de la cunoașterea potențialului și oportunităților de afaceri în fiecare zonă, localitate la modul serios și permanent actualizat. Aceste oportunități (zona de investiții, prețul la cumpărare – închiriere teren, nivelul salariilor, taxe locale etc.) trebuie cunoscute de toți. Urmează prezentarea în țară, UE, lume a acestor date prin camere de comerț, ambasade etc.. Nu suntem cunoscuți! În acest moment avem o strategie de sertar, prăfuită și care este copiată periodic pentru bifarea „acestei obligații de serviciu”! Hai să încercăm a enumera câteva zone în care Suceava ar avea succes în dezvoltare, ocuparea forței de muncă și oprirea exodului!

             a.  Industrializarea lemnului într-un județ ocupat 50% de păduri este obligatorie și nu la nivelul prelucrării primare (cherestea) și semifabricate (PAL)! Am avut fabrici (CPL!) care au fost distruse de „pușcăriabili” (cei adevărați!!). Nu participăm la nivel județean la târguri de profil, nu identificăm potențiali investitori (relocări UK și UE, Rusia-după retragerea bruscă a marilor firme, China). Firmele mijlocii nu au capacitate de prospectare piață, iar autoritățile trebuie să intermedieze relația dintre cei din județ și cei de afară! Doar le iau impozite!

             b.  Zootehnia montană, cu o tradiție deosebită, este în „cădere liberă” (vezi La Dorna) și se bazează pe forța de muncă de vârsta a treia, care nu a plecat „afară”. Cum este posibil să nu avem un abator de bovine și ovine-caprine în zona de munte, iar animalele să ia drumul Iașiului, Botoșanilor etc.? Prelucrarea laptelui rezistă în câteva localități , la fel și cea a cărnii de porc (în bună parte din import !). Asocierea crescătorilor este obligatorie, iar autoritățile să fie portdrapel în organizarea lor! Se practică în toată lumea pe care o admirăm. Veniturile localităților cresc și populația este stabilă! Prezentarea produselor la târguri nu este suficientă!

             c.   Mineritul, la noi cel al neferoaselor, are toate șansele întrucât aceste materii prime sunt mult mai scumpe pe bursele de metale (au explodat prețurile!). De exemplu, prețul cuprului a crescut de 5 ori(!!) în doi ani. Ar fi rentabil pentru toți. Ministerul economiei (inexistent la Suceava) ar trebui sesizat și determinat să identifice potențiali investitori, cu efect excelent pe plan local! Comuna Crucea a fost independentă financiar atunci când IMR funcționa din plin. Impozit pe salarii, taxe teren, clădiri, mijloace de transport. De ce nu o facem?

          d.    Turismul a fost motiv de laudă la nivel local și județean! Am o întrebare: de ce nu se facilitează, de către autorități locale și județene, legătura proprietarilor de pensiuni-hoteluri cu universități, școli pentru învățarea de către studenți, copii a sporturilor de iarnă, așa cum se întâmplă în lumea civilizată? Doar afinată și dansuri populare?

          Spațiul nu-mi permite să vorbesc și de apele minerale (cunoscute de pe vremea Imperiului Austriac), agricultura (cultura cartofului fără o fabrică de chips-uri!) etc..

Dan Strutinschi