„Un mare poet original“, „un uluitor fenomen liric“, care „i-ar încânta pe Paul Valery şi pe umilul ţăran din Bretagne“ (Streinul), dar şi viitor deţinut politic, Teofil Lianu a publicat cărţile de versuri „Rod“ (1933), „Stampe în lumină“ (1933), „Cer valah“ (1934), „Curcubeu peste ţară“ (1937), „Cântecele s-au scuturat peste file“ (1937), „Cartea Stihurilor“ (1942), „Carte de cruciat“ (1943), „Ascultaţi ce spune vântul“ (1958), „Cântăreţii nopţii“ (1961) şi „La poartă la Ştefan cel Mare“ (1985).