Studiile „Pentru o carte de temelie a muzicii româneşti” (1934), „Muzica în Bucovina” (1939), „Studii critice de muzicologie. Tratate de teorie apărute în sec. XIX” (1964) etc. şi opera componistică, „Sonete pe versuri de Mihai Eminescu” (1937), „Trei balade cu soldaţi” (1954), „Cinci poeme pe un vers de Ion Pillat” (1955), „Mica sonată pentru vioară şi pian” (1955), „Sonată pentru clarinet şi pian” (1956) etc., fac din Liviu Rusu un personaj deplin al culturii române.