Autor al unei opere teologice, istorice, scriitoriceşti şi sociale demnă de toată admiraţia, păstor mult prea blajin al unei turme deja răzleţită de lăcomii lumeşti, Visarion Puiu a scris „Preoţii săteşti” (1902), „Creştinism şi naţionalitate” (1904), Mănăstirile de călugăriţe. Schiţe istorice” (1910), „Din istoria vieţii monahale” (1911), „Mănăstirile din Basarabia” (1919), „Predici pentru oraşe” (1920), „Cântarea din bisericile noastre” (1926) etc.