Teolog şi publicist, sprijinitor al „Gazetei mazililor şi răzeşilor bucovineni” (1910-1914, a şi scris „Istoria mazililor şi răzeşilor din Bucovina”), Preşedinte al Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina (1900-1922), Dionisie Bejan şi-a legat numele, pentru totdeauna, de Unirea Bucovinei cu Ţara, lui revenindu-i cinstea de a prezida Congresul General al Bucovinei, începând din 27 octombrie şi până în 28 noiembrie 1918.