Mai puţin de jumătate dintre DGASPC-uri respectă încadrarea personalului de specialitate

Studiul este bazat pe evaluarea la nivel naţional a direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului (DGASPC), a serviciilor publice de asistenţă socială (SPAS) şi a altor instituţii şi organizaţii implicate în sistemul de protecţie a copilului. Acesta a fost realizat de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Fundaţia SERA România în cadrul proiectului european "Îmbunătăţirea eficacităţii organizaţionale a sistemului de protecţie a copilului în România", Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative (PODCA) pentru a analiza organizarea şi funcţionarea sistemului de protecţie a copilului din România.

Studiul reprezintă primul recensământ al sistemului instituţional public, naţional şi local, al serviciilor pentru protecţia copilului în România şi a fost publicat pe site-ul Direcţiei pentru Protecţia Copilului din Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV).

Din documentul citat rezultă că DGASPC-urile, instituţii subordonate Consiliilor Judeţene, au prezentat unul sau mai multe rapoarte de activitate în perioada analizată, respectiv 2010 - 2012.

Astfel, 53 la sută dintre DGASPC-uri au prezentat un raport anual, 32 la sută între două şi cinci rapoarte de activitate, zece la sută mai mult de 10 rapoarte de activitate, iar cinci la sută nu au trimis niciun raport în perioada analizată.

În cadrul studiului a fost evaluat şi gradul de înfiinţare a compartimentelor prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1434/2004 privind atribuţiile şi Regulamentul cadru de organizare şi funcţionare ale Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, modificată şi completată prin
Hotărârea Guvernului nr. 967/2010.

Astfel, s-a constatat că în cadrul DGASPC-urilor sunt înfiinţate 86,6 la sută dintre toate compartimentele prevăzute în actul normativ amintit, în 0,46 la sută din cazuri sunt înfiinţate compartimente sub alte denumiri, iar în 12,94 la sută dintre cazuri nu sunt înfiinţate toate compartimentele prevăzute de lege.

Compartimentele cel mai slab reprezentate în DGASPC-uri sunt: Compartimentul Antisărăcie şi Prevenire a Marginalizării Sociale şi Compartimentul Management de Caz pentru Adult şi Monitorizare Servicii Sociale (câte 60,53 la sută), Compartimentul Managementul Calităţii Serviciilor Sociale şi Compartimentul Management de Caz pentru Copil (câte 63,16 la sută) şi Compartimentul Violenţă în Familie (68,42 la sută).

"Deşi nu toate compartimentele sunt înfiinţate în toate cele 47 de DGASPC-uri din ţară cu denumirea specificată în HG nr. 967/2010, atribuţiile acestora se regăsesc fie la nivelul unui serviciu/compartiment cu o altă denumire, fie în fişa postului unor angajaţi din cadrul instituţiei", se arată în studiul citat.

În urma evaluărilor de teren a rezultat faptul că acele compartimente înfiinţate în procent de sută la sută de DGASPC-uri sunt bine organizate, la nivelul acestora existând proceduri, registre, evidenţe, statistici detaliate, fiind menţionate Compartimentul de Evaluare Complexă a Copilului şi Secretariatul Comisiei Protecţia Copilului.

"De asemenea, există baze de date bine structurate la nivelul Compartimentelor de Asistenţă Maternală, care, cu toate că nu sunt prevăzute expres de cadrul legislativ actual, sunt organizate la nivelul tuturor DGASPC-urilor evaluate, fiind încadrate la alte compartimente înfiinţate", se mai arată în studiu.

Aproximativ 95 la sută dintre DGASPC-uri au înfiinţat Serviciul de Evaluare Complexă a Copilului, însă, în ceea ce priveşte respectarea prevederilor cu privire la structura de personal a acestui serviciu din Hotărârea Guvernului nr. 1437/2004 privind organizarea şi metodologia de funcţionare a Comisiei pentru Protecţia Copilului, s-a constatat ca mai puţin de jumătate (48,72 la sută) respectă încadrarea cu medic pediatru, psiholog, psihopedagog, asistent social, neuropsihiatru sau, după caz, neurolog pentru copii ori psihiatru pentru copii sau alt specialist, după caz.

"În urma centralizării răspunsurilor celorlalte 51,28 la sută dintre DGASPC-uri la chestionarele aplicate a rezultat că specialiştii care lipsesc
din structura de personal sunt următorii: medic pediatru (22,5 la sută), psiholog (15 la sută), psihopedagog (cinci la sută), asistent social (17,5 la sută), neuropsihiatru (22,5 la sută), neurolog pentru copii (7,5 la sută), psihiatru pentru copii (10 la sută)", se mai arată în studiu.

În 88,64 la sută dintre cazuri, există un Telefon al copilului, înfiinţat la nivelul DGASPC, însă doar 71,43 la sută dintre direcţii au echipa mobilă
pentru intervenţie în situaţii de urgenţă.

În ceea ce priveşte componenţa echipei mobile prevăzută de normele în vigoare, aceasta include un consilier al Telefonului Copilului cu studii superioare socio-umane în cazul a 81,58 la sută dintre DGASPC-uri şi un poliţist în cazul a 34,29 la sută dintre aceste structuri.

Iniţiatorii studiului au constatat că majoritatea DGASPC-urilor respondente au încheiat o convenţie de colaborare cu inspectoratele judeţene sau secţiile de poliţie din judeţ.

De asemenea, 71,43 la sută dintre DGASPC-uri declară că Telefonul Copilului funcţionează 24 de ore pe zi, şaşte zile pe săptămână, iar 75,61 la sută spun că este respectat programul de patru-opt ore pe zi al consilierilor.

În 90,48 la sută dintre DGASPC-uri există persoane special desemnate pentru a prelua sesizările făcute prin intermediul Telefonului Copilului, însă numai 66,67 la sută dintre acestea sunt asistenţi sociali.

De asemenea, 97,5 la sută dintre DGASPC-urile intervievate au declarat că este desemnat un asistent social pentru fiecare copil care se află în plasament la un asistent maternal (AM).

"Asistenţii sociali răspund de toate aspectele legate de copilul aflat în plasament la AM. În proporţie de 100% la sută, DGASPC-urile au declarat că
asistenţii sociali au atribuţii de întocmire, păstrare şi actualizare a dosarului copilului, precum şi atribuţii în ceea ce priveşte asigurarea menţinerii relaţiilor
copilului cu familia/persoane relevante din viaţa acestuia. În proporţie de 97,5 la sută au arătat că asistenţii sociali au atribuţii de monitorizare a evoluţiei copilului la AM, de realizare a instruirii specifice a AM cu privire la nevoile copilului, de coordonare a procesului de potrivire a copilului cu AM şi de coordonare şi monitorizare a activităţilor în care sunt implicaţi specialiştii atunci când nevoile copilului impun aceste intervenţii", se mai arată în studiu.

Referitor la încărcarea asistenţilor sociali cu cazuri, s-a constatat că în 80 la sută din Direcţii, asistenţii sociali monitorizează mai mult 30 de cazuri de AMP.

"Deşi 65 la sută dintre DGASPC-uri afirmă că asistenţii sociali au atribuţii de revizuire a planului de permanenţă, doar 52,5 la sută au întocmit un asemenea
plan pentru copiii aflaţi în plasament. Toţi asistenţii maternali, indiferent de DGASPC-ul de care aparţin, au încheiate convenţii de colaborare pentru fiecare copil aflat în plasament", mai rezultă din studiul citat.

Datele au fost culese din teren prin metoda intervievării (intervievare personal angajat, chestionarea beneficiarilor, observaţia directă de către personalul evaluator, verificarea şi analiza documentelor interne) şi completate cu extrase din documente statistice sau discursuri oficiale.