Punct şi de la capăt

Neînvinşi în primele nouă meciuri oficiale disputate în acest sezon, rapidiştii au fost aduşi cu picioarele pe pământ, sâmbătă, la Berceni, după un meci de coşmar. Partida contând pentru etapa a VII-a a Ligii secunde a decurs perfect pentru suceveni până minutul 73, când conduceau cu scorul de 2-0 pe tabela de marcaj, ca urmare a golurilor marcate de Sfrijan şi Matei. Cu 20 de minute înainte de final, într-un moment în care timpul trecea în favoarea echipei noastre, oaspeţii au reuşit să reducă din handicap prin Marin, pe fondul neatenţiei sucevenilor, la un corner. Din acel moment, gazdele, care anterior nu mai avuseseră practic nici o ocazie mai acătării de gol, au prins aripi, iar sucevenii, prăbuşiţi inexplicabil şi debusolaţi, au pierdut cât ai bate din palme avantajul câştigat cu trudă până atunci.

E clar că în momentul în care pierzi un meci cu 3-2 într-o asemenea manieră vinovatul nu poate fi unul singur, cauzele eşecului fiind, fără-ndoială, multiple. Având în spate acea serie de meciuri fără înfrângere din acest sezon, Rapid a arătat ca o echipă trufaşă, mult prea sigură pe ea, de aceea nici nu a părut să ia în seamă avertismentele venite din tabăra adversă într-un moment în care nimic nu era încă pierdut. Sunt sigur că antrenorii îşi reproşează faptul că nu au încercat să mute defensiv şi să închidă meciul la scorul de 2-0, într-o situaţie în care, în disperare de cauză, tehnicianul Berceniului, Marin Dragnea, a trimis în teren toţi jucătorii de atac pe care-i avea pe bancă. Mustrări de conştiinţă trebuie să aibă şi jucătorii ofensivi ai Rapidului, care, crezându-se la adăpostul avantajului de două goluri, au început să joace individualist, numai din călcâie, irosindu-se astfel câteva bune oportunităţi de a da adversarului lovitura de graţie. De asemenea, poate că era de aşteptat ca marea experienţă a unor fotbalişti din lotului Rapidului să iasă la iveală în asemenea momente delicate, în care pe cei mai tineri şi fără minte îi ia valul. Acum, la final, după tot ce s-a întâmplat, pare greu de înţeles de ce sucevenii nu au încercat să fragmenteze jocul pe final, să întârzie repunerea mingii în joc, să joace la fel de cinic cum fac şi cele mai mari echipe din lume în asemenea situaţii, pentru că de multe ori asemenea detalii pot face diferenţa între eşec şi victorie.

Văzându-i cât de dărâmaţi erau la final, după ce au realizat cât de aiurea au pierdut trei puncte uriaşe, sunt sigur că Semeghin, Bălan, Roheţki şi compania au tras învăţămintele de rigoare, aşa că nu mai are rost să sărim şi noi cu picioarele pe ei, să-i punem la zid, mai ales după bucuriile pe care ni le-au făcut în ultima perioadă.

Sper că cei de la club vor avea ştiinţa să-i remonteze în timp record din punct de vedere psihic pe jucători după păţania de la Berceni, pentru că programul din următoarea perioadă este unul cu adevărat infernal: mâine, etapă intermediară pe terenul celor de la Bacău, sâmbăta aceasta, meci pe Areni, cu liderul la zi al Seriei I, Academica Piteşti, formaţie care, în paranteză fie spus, a beneficiat de trei lovituri de pedeapsă în confruntarea din runda precedentă, de la Baloteşti, sâmbătă, 25 octombrie, o deplasare dificilă în fieful celei de-a doua clasate, FC Voluntari, iar pe 30 octombrie, la cinci zile distanţă, partida din optimile de finală ale Cupei României, cu Petrolul Ploieşti, la Botoşani.