Varicela, o altă boală frecventă în grădiniţele şi şcolile din judeţ

După meningită, rujeolă, rubeolă şi scarlatină, o altă boală contagioasă s-a răspândit în colectivităţile de copii din grădiniţe şi şcoli. Este vorba de varicelă,cunoscută sub denumirea populară de vărsat de vânt, o afecţiune pe care copiii o fac în special până la vârsta de 12 ani. Direcţia de Sănătate Publică Suceava a informat că numărul de îmbolnăviri în rândul copiilor a fost mai mare în 2012 comparativ cu anii anteriori, iar de la debutul noului an şcolar s-au înregistrat şi câteva focare în diverse unităţi de învăţământ. Potrivit datelor contabilizate de DSP, în acest an au fost raportate 144 de cazuri, dintre care 68 în mediul urban şi 76 în mediul rural. Cele mai afectate categorii de vârstă au fost 5-9 ani, cu 36 de cazuri, şi 15-19 ani, cu 33 de cazuri. Numai la Spitalul Judeţean de Urgenţă Suceava au ajuns în acest an 78 de copii cu simptome specifice varicelei, dintre care patru, cu forme complicate de boală, au fost internaţi în secţia de Boli Infecţioase.

Varicela este cauzată de un virus şi este foarte contagioasă

Dr. Olga Căliman Sturdza, de la Centrul de diagnostic şi tratament cu profil de boli infecţioase, care funcţionează în regim privat pe Strada Tineretului din cartierul Burdujeni, arată că varicela este o afecţiune extrem de contagioasă, fiind foarte răspândită printre copiii care frecventează colectivităţile. Boala este determinată de virusul varicelo-zosterian, un herpes varicelo şi herpesul zoster, virus care determină două boli distincte clinic. Varicela se transmite uşor între membrii unei familii sau în colectivităţi (creşe, grădiniţe, şcoli) prin strănut, tuse sau contactul cu lichidul din bubiţe. Boala se poate transmite şi prin obiecte proaspăt contaminate cu lichidul vezicular. Incubaţia varicelei este de 10-22 de zile şi este asimptomatică. Perioada de dinaintea erupţiei pe piele se manifestă la copii mai mari prin febră, dureri de cap, inapetenţă, stare generală modificată timp de 1-2 zile. La copii mici, manifestările sunt mai discrete.

Perioada de stare (eruptivă) durează în medie 7-10 zile, elementele eruptive caracteristice apar inţial pe scalp, faţă şi trunchi şi constau iniţial din pete roşii care se transformă în 24 de ore în vezicule cu lichid clar, cu aspect de ,,picături de rouă”. Ulterior, lichidul din vezicule se tulbură şi se resoarbe, rămânând nişte cruste.

Varicela la gravide poate determina malformaţii grave

Caracteristică pentru varicelă este prezenţa simultană a leziunilor cutanate în diferite stadii de evoluţie (maculopapule, vezicule şi cruste) într-o anumită zonă de tegument. Numărul de vezicule poate varia de la câteva până la zeci şi chiar sute. Leziunile se generalizează pe toată suprafaţa tegumentelor (piele păroasă a capului, axile, palme, tălpi) în 3-5 puseuri eruptive la 1-2 zile interval. Crustele cad complet în 1-2 săptămâni (10-20 zile) după debutul erupţiei. Vezicule apar şi pe mucoasa bucală, conjunctivală, anogenitală, dar sunt efemere, erodându-se şi devenind ulceraţii superficiale dureroase. Există forme de varicelă uşoare, cu erupţie discretă, cu elemente cutanate puţine, dar şi forme severe, la persoanele cu imunitate scăzută, la care apar erupţii buloase, hemoragice sau gangrenoase.

Varicela congenitală apare dacă gravida a contractat varicela în primele patru luni de sarcină şi poate determina malformaţii grave. Se poate preveni prin vaccinarea femeilor care nu au făcut varicelă în copilărie şi îşi doresc o sarcină. Varicela neo-natală apare dacă infecţia mamei se produce în ultimele zile de sarcină, nou-născutul infectat putând face forme grave de boală, cu complicaţii ca bronhopneumonia, meningoencefalita, hepatita.

Este interzisă administrarea de aspirină la copiii cu varicelă

Complicaţiile varicelei sunt suprainfectarea leziunilor infectate cu stafilococ (rezultând abcese, flegmoane, pneumonii, septicemii) sau cu streptococi (rezultând erizepel, scarlatină). Complicaţiile prin virusul varicelo-zosterian sunt date de pneumonia variceloasă, encefalită. Tratamentul varicelei constă în izolare la domiciliu până la căderea crustelor. Spitalizarea este rezervată complicaţiilor severe sau cazurilor sociale (colectivităţi închise).

Combaterea febrei se face cu Parecetamol, Ibuprofen sau Algocalmin. La copii este interzisă administrarea de aspirină din cauza riscului de apariţie a sindromului Ruge (o encefalopatie acută severă). Sunt inutile administrările de gammaglobuline, de antibiotice local sau general, ca şi corticoterapia locală, care favorizează ulceraţiile. Se interzice baia generală până la uscarea veziculelor, dar este permisă toaleta zilnică pentru prevenirea suprainfecţiei veziculelor. Se recomandă tăierea scurtă a unghiilor şi spălarea frecventă a mâinilor cu apă şi săpun.

Vaccinul antivaricelă nu este obligatoriu, dar oferă o protecţie de 70-90%

Pruritul (mâncărimea) poate fi calmat prin pudraj cu talc mentolat sau alcool mentolat, administrarea de antihistaminice. În formele severe sau în complicaţiile prin virus se administrează Aciclovir.

Vaccinarea antivaricelă nu este inclusă în programul naţional de imunizare, dar este cea mai eficientă metodă de prevenţie a bolii. Imunizarea activă a copiilor sănătoşi împotriva varicelei este recomandată între 9-12 luni (o singură doză), dar vaccinul poate fi făcut şi copiilor cu vârste de peste 10 ani care nu au dezvoltat încă infecţia, pentru a preveni formele severe de boală.

În general, vaccinarea se recomandă înainte de intrarea în colectivitate a copilului. După vârsta de 13 ani se administrează două doze la interval de minim şase săptămâni. Există două tipuri de vaccin, cel clasic, Varlix, şi unul tetravalent, Priorix-Tetra, care combină virusul varicelei cu cel al rujeolei, al oreionului şi al rubeolei. Vaccinul oferă o protecţie de 70-90%, copiii vaccinaţi care ulterior se infectează cu virusul varicelei făcând forme de boală uşoară.