De profesie cobai uman

În fiecare an, mii de voluntari sănătoşi răspund la chemarea companiilor farmaceutice din Elveţia, Franţa, Austria. Timp de câteva zile, stau închişi în clinici şi se supun la diferite teste medicale, pentru care primesc câteva sute bune de euro, relatează cotidianul italian www.repubblica.it.

De cele mai multe ori, profesia de cobai uman trece neobservată, însă pe internet ea este documentată în detaliu. Unii îşi îndreaptă paşii spre Elveţia, un adevărat Eldorado în acest domeniu, datorită compensaţiilor destul de ridicate, în timp ce alţii pleacă dincolo de Ocean, în Texas. Unii au încercat o singură dată, alţii au denunţat efectele secundare suferite de o rudă în urma testării unui anumit medicament, în timp ce alţii au făcut din asta o adevărată profesie.

Este cazul lui Paul Clough, un american de 33 de ani, care de opt ani de când „activează” în domeniu a participat la nu mai puţin de 35 de experimente, şi-a petrecut peste 500 de nopţi în opt clinici diferite, fiindu-i recoltat sânge de nu mai puţin de 3.000 de ori. Povestea sa este prezentată pe site-ul www.jalr.org sau Just Another Lab Rat (Doar un alt şoarece de laborator), în care Paul povesteşte culisele unei profesii extrem de controversate. Americanul îşi doreşte să rămână „în branşă” măcar până la 45 de ani şi, între timp, între finalizarea unui test şi începerea următorului, încearcă să pună deoparte bani pentru momentul în care corpul nu îi va mai permite să se pună la dispoziţia ştiinţei. Dacă ne luăm după Paul, peste 10.000 de americani şi-au ales această profesie. De altfel, potrivit unui studiu, în Statele Unite, se estimează că nu mai puţin de patru milioane de bărbaţi şi femei au participat la cel puţin un experiment, însă în aceste cifre sunt incluse şi persoanele bolnave.

Sănătate şi bani

Oficial, sunt toţi voluntari, însă veniturile consistente, care se ridică la peste 300 de euro pe zi, permit încă de la început o restrângere a cercului de candidaţi. Într-un studiu recent dat publicităţii de New Scientist se arată că pentru această profesie optează mai ales şomerii, studenţii, persoanele cu datorii şi, mai nou, imigranţii ilegal şi persoanele fără adăpost. De fapt, acest aspect financiar reprezintă un semnal de alarmă pentru oamenii de ştiinţă, care identifică în această necesitate economică un impuls al oamenilor de a se supune permanent la teste, fără a respecta însă intervalele de timp şi normele sanitare. Italianul Andrea, de 30 de ani, din provincia Varese, a participat de două ori în Elveţia la astfel de experimente. „Am fost în luna mai, anul trecut. Mai fusesem acolo acum patru ani. Ultima oară am experimentat un tip de sare. Patru zile şi patru nopţi. Mi-au dat în jur de 1.200 de euro. Am primit banii pe loc, în numerar. Prima dată am luat 550 de euro şi mi-am cumpărat o placă de surf”, povesteşte italianul.

Protocolul care trebuie urmat în timpul desfășurării experimentului este foarte clar. „Trebuie să bei cel puţin doi litri de apă pe zi, nu poţi să fumezi sau să bei cafea. Ne făceau analizele la intervale regulate de timp, ne luau tensiunea şi pulsul”, a mai povestit italianul.

Efecte secundare

Deşi se poate mândri cu o sănătate de fier, Paul Clough avertizează însă persoanele interesate să îi urmeze exemplul că „li se vor administra medicamente pe care foarte puţini oameni le-au luat înainte sau chiar nimeni. Aşadar, normal, este posibil să apară boli, efecte nedorite sau chiar decesul”. Cum era de aşteptat, efectele secundare pot apărea. Uneori sunt grave, alteori provoacă daune uşoare voluntarilor. Este de la sine înţeles de ce companiile farmaceutice nu doresc să le mediatizeze. După ce au investit milioane de euro şi au lucrat ani la rând pentru a scoate un nou medicament pe piaţă, nimeni nu doreşte să blocheze totul şi să piardă banii investiţi. Din acest motiv este nevoie de agenţii de control puternice din partea statului şi tot din acest motiv noile clinici de experimente din China, India sau din ţări din Europa de Est dau fiori autorităţilor. Uneori, centrele de cercetare din aceste ţări nu oferă siguranţă cu privire la protocoalele adoptate. „La noi, în zece ani de experimente, în 16 sau 17 cazuri s-au înregistrat efecte secundare. Doar un caz a fost ceva mai grav, o fată cu calculi biliari. A fost operată pe cheltuiala clinicii unde a făcut testele”, a povestit purtătorul de cuvânt al companiei farmaceutice eleveţiene Zanone. La rândul său, Marco Scatigna, directorul medical al companiei Sanofi Aventis Italia, a explicat că acum experimentele sunt sigure. „Problemele sunt din ce în ce mai rare. De asemenea, sunt mai stricte și controalele”, a spus acesta. Cu toate acestea, pe internet există bloggeri americani care povestesc despre viaţa lor mereu pe drum, în SUA, pentru a experimenta medicamente. „Aşa ceva se întâmpla în trecut. Acum nu mai este posibil pentru că arhivele centrelor de cercetare sunt disponibile on-line şi trebuie să treacă un anumit număr de luni între două studii la care participă un voluntar”, a precizat Scatigna. Această perioadă se numeşte „wash out”, iar în Elveţia este de trei luni, în timp ce în alte ţări europene este între patru şi şase luni.