Primele zile din călătoria spre Gibraltar a celor doi fălticeneni au trecut cu bine

Vineri, 1 martie, la ora 8.00, cei doi fălticeneni, Călin Dănilă şi Ioan Cojocaru, au pornit pe jos, într-o călătorie de 4.000 de kilometri până în Tarifa, Gibraltar. După primele patru zile, cei doi temerari se simt bine, s-au adaptat cu bine la traseu, având până acum parte de schimbări ale vremii în fiecare zi. Dacă vineri a fost frumos, sâmbătă, în a doua zi, cei doi au avut parte de câţiva fulgi de nea, duminică, la urcarea pe Mestecăniş, a fost vânt destul de puternic, iar luni a fost din nou o zi cu vreme bună. Ei speră că, după ce vor trece Pasul Tihuţa, temperaturile să mai crească şi să nu aibă parte de ninsoare şi viscol.

„În prima zi totul a decurs foarte bine. Am plecat de la Colegiul Tehnic <Mihai Băcescu> pentru că am vrut să fiu alături de colegi. Jumătate din casa mea este la această şcoală, Ionuţ a fost elev al acestui liceu, este cunoscut de majoritatea profesorilor. În ultima perioadă elevii ne-au întrebat când plecăm, cum o să fie, o parte şi-au exprimat dorinţa de a participa şi ei la această expediţie, iar la plecare ne-au umplut de energie, pe care o să o ţinem până la Gibraltar. Sperăm să fie bine, să nu avem probleme, vremea să ţină cu noi, să avem o conjunctură favorabilă şi eu zic că treburile vor merge bine”, a precizat Călin Dănilă.

Oameni de bine i-au sprijinit pe temerari, fiecare cu ce-a putut

Cei doi fălticeneni au dormit în primele două seri la rude, la Gura Humorului şi la Câmpulung Moldovenesc, iar duminică seara au poposit la Clubul Copiilor din Vatra Dornei. Luni, primul popas l-au făcut la Poiana Stampei, unde primarul Viluţ Mezdrea i-a aşteptat cu mâncăruri tradiţionale bucovinene. Seara de luni a fost petrecută la Tihuţa, unde Asociaţia “Tăşuleasa Social” le-a oferit celor doi fălticeneni cazare şi o masă caldă. Astăzi, cei doi temerari vor ajunge în Bistriţa, unde se vor caza la nişte prieteni, urmând ca mâine să se îndrepte spre Beclean.

De la Ioan Cojocaru am aflat că în primele zile nu au întâmpinat probleme pe drum: “Mergem pe partea stângă a drumului, aşa cum ne-am propus, să avem maşinile din faţă”. Singura problemă tehnică a fost la una dintre roţile atelajului cu care îşi transportă bagajele, dar s-a rezolvat repede prin înlocuire şi chiar crearea unui mic stoc cu piese.

Antrenamentul de dinaintea călătoriei s-a arătat eficient

“Sâmbătă a fost o distanţă mai scurtă, de 36 de kilometri, pentru că este important să ne adaptăm treptat la traseu. Duminică distanţa a fost un pic mai mare, 44 de kilometri, iar luni distanţa dintre Vatra Dornei şi Tihuţa - 40 de kilometri. Nu avem bătături sau alte probleme, atâta doar, presiunea de la rucsac mai provoacă usturimi la talpă, pentru că suprafaţa pe care ne deplasăm este dură”, ne-a spus Călin Dănilă.

Cei doi spun că, în urma mediatizării acestei expediţii pe posturile naţionale de radio şi televiziune şi a semnalelor din mass-media locală, pe parcursul deplasării sunt salutaţi de cei aflaţi în maşini, oamenii le fac cu mâna din microbuze sau autocare, sunt felicitaţi de pietonii aflaţi pe trotuare sau oamenii ieşiţi pe la porţi.

Ei chiar s-au arătat surprinşi că prieteni sau rude la care nu au apelat pentru sponsorizare le trimit sau îi întâmpină pe drum pentru a le oferi bani, mâncare, ceai fierbinte.

Călin şi Ioan şi-au făcut mulţi prieteni pe traseu

“La plecare din Gura Humorului un şofer a oprit şi ne-a oferit cafea, am mai mers 500 de metri, a oprit un altul să ne facă o fotografie şi ne-a dat 20 de lei, să avem de cafea şi de ceai. Am mai mers câţiva kilometri şi am primit un plic cu o ciocolată de la cineva de la Suceava. Înainte de a urca pe Mestecăniş ne-au aşteptat soţiile şi prietenii din Academia de Aventură <Pământul Viu> cu o masă caldă, aproape de vârful Mestecăniş am primit prăjituri, la coborâre, la ultima casă am primit ceai fierbinte”, ne-a declarat Călin.

Unul dintre copiii cu care Călin şi Ioan s-au întâlnit pe drum şi care le-a oferit câte o portocală, i-a întrebat cât pot merge dacă nu au mâncat în ziua respectivă decât o portocală? Răspunsul celor doi a fost “40 de kilometri, dacă este nevoie”. Deocamdată mâncarea a fost pe îndestulate, mulţi dintre cei care au auzit despre această aventură arătându-se dispuşi să le ofere o masă. Rămâne de văzut care va fi situaţia după ce vor ieşi din judeţ, dar mai ales din ţară.

În cancelaria Colegiului „Mihai Băcescu” a fost amplasată o hartă a expediţiei celor doi fălticeneni, pe care va fi marcat în fiecare zi locul în care se vor afla.