Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere videoLa Biserica „Sf. Nicolae” din curtea Spitalului Vechi Suceava, biserică ce îşi serbează vineri, 9 noiembrie, al treilea hram, de Sf. Nectarie, după hramul de Sf. Nicolae şi Izvorul Tămăduirii, va avea loc o procesiune cu racla în care se află fragmente din moaştele Sf. Nectarie, aduse de o delegaţie din Grecia, anul trecut, în luna august, dar şi cu racla în care se află alte fragmente de sfinţi.
Pentru prima dată, la procesiunea ce va avea loc în curtea bisericii, va fi scoasă din biserică şi Icoana Maicii Domnului - Făcătoare de minuni. Programul liturgic de vineri va începe la ora 7:00, cu Utrenia, urmată de Acatistul Sf. Nectarie, Slujba Aghiazmei, Sfânta Liturghie, Cuvânt de învăţătură şi, la final, în jurul orei 13:00, Procesiunea cu Sfintele Moaşte aflate în biserică. La eveniment va participa un sobor impresionant de preoţi.
După-amiază, de la ora 15:00, soborul de preoţi va săvârşi Taina Sf. Maslu şi rugăciuni de dezlegare pentru cei bolnavi. La ora 18:00, se va face Vecernia şi se va citi Paraclisul Maicii Domnului.
Joi seară, pe 8 noiembrie, de la ora 16:30, în Biserica „Sf. Nicolae” din curtea Spitalului Vechi Suceava, se va citi Paraclisul Maicii Domnului, Paraclisul Sf. Nectarie, slujba Vecerniei, Litia şi Cuvânt de învăţătură.
Pelerinii care vor participa la slujbele prilejuite de sărbătoarea Sf. Nectarie, ocrotitor al bisericii din curtea Spitalului Vechi, vor primi pachete cu mâncare din partea unor sponsori inimoşi, care au dorit să facă o jertfă pentru această biserică, la ceas de sărbătoare.
Sfântul Nectarie, nu doar un sfânt făcător de minuni
Sfântul Nectarie nu este doar un sfânt făcător de minuni. Nu este doar un doctor fără de arginţi. Este şi un dascăl al celor care vor să fie izbăviţi de necazuri. Este un dascăl al rugăciunii, un frate mai mare care vrea să mergem pe drumul bătătorit pe care au mers şi alţii înaintea noastră. Sfântul Nectarie a rămas în inimile creştinilor ca unul dintre marii eroi care au dus crucea suferinţei. Prigonit ca episcop de alţi slujitori ai altarului, el a rămas cu aceeaşi inimă tânără, cu aceeaşi inimă plină de nădejde în Dumnezeu: suferinţele nu l-au ocolit până la sfârşitul vieţii. Însă, cu răbdare le-a biruit pe toate. Şi mucenicia nesângeroasă a suferinţei l-a transformat într-un stâlp al Bisericii, l-a transformat într-un prieten şi într-un ajutor al tuturor credincioşilor care poartă crucea suferinţei.
