Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Această sărbătoare ne aminteşte că alegerea Sfintei Fecioare Maria pentru a-L naşte pe Hristos nu a fost arbitrară. Fecioara Maria a fost continuatoarea unui lung şir de slujitori devotaţi lui Dumnezeu. Părinţii săi, Ioachim şi Ana, erau consideraţi "drepţi înaintea lui Dumnezeu". Ei s-au rugat cu lacrimi pentru a dobândi un copil, iar Fecioara Maria a fost rodul rugăciunii lor. Ana a făgăduit încă înainte de a o zămisli că, de va avea un copil, îl va închina lui Dumnezeu. Când fetiţa a împlinit trei ani, cei doi Sfinţi Părinţi şi-au împlinit promisiunea, aducând-o la Templul din Ierusalim.
O tradiţie apocrifă
Naşterea şi copilăria Fecioarei Maria nu sunt prezentate în Evanghelii sau în alte cărţi ale Noului Testament. De altfel, ea constituie o prezenţă foarte discretă în Sfânta Scriptură. Amănunte despre aceste etape ale vieţii sale sunt consemnate într-o apocrifă din sec. al II-lea, cunoscută sub numele de "Evanghelia după Iacov" sau "Protoevanghelia". Astfel, se relatează cum, împlinind Maria 3 ani, părinţii au adus-o la Templul din Ierusalim, pentru a o închina lui Dumnezeu, chiar dacă era singurul lor copil. Îmbrăcată în cele mai bune haine, ei au condus-o spre Templu împreună cu rudele lor. Un grup de fecioare îi însoţeau, cântând şi având lumânări aprinse în mâini. Aici a fost întâmpinată de Marele Preot şi alţi slujitori. Tradiţia consemnează şi numele Marelui Preot: Zaharia, tatăl Sf. Ioan Botezătorul. Pentru a intra în Templu trebuiau urcate 15 trepte. Ritualul iudaic cerea ca iudeii să se oprească pe fiecare treaptă, pentru a rosti un psalm. Din acest motiv, cei cincisprezece psalmi ce se rosteau cu aceasta ocazie sunt cunoscuţi sub numele de "Psalmii treptelor" (Psalmii 119-133).
Intrarea în Sfânta Sfintelor
Fiind încă mică, părinţii au vrut să o ajute pe fetiţă să urce treptele, rostind psalmii în locul ei. Dar, spre surprinderea tuturor, Maria, prin harul divin, a urcat repede toate treptele, fără a se mai opri conform ritualului. Luminat de Dumnezeu, Zaharia a întâmpinat-o cu bucurie pe această fecioară. Se spune că el ar fi binecuvântat-o zicând: "Tu eşti cea în care Dumnezeu şi-a proslăvit numele Său între iudei. Tu eşti cea în care Dumnezeu va descoperi Mântuirea pe care a pregătit-o poporului său." Luând-o de mână, Zaharia a dus-o pe Maria în cea mai sfântă încăpere a Templului, în Sfânta Sfintelor. Lucrul acesta era cu atât mai neobişnuit cu cât doar Marele Preot avea voie să intre aici şi doar o singură dată pe an, după ce aducea jertfe pentru sine şi pentru popor. Tradiţia mai spune că Fecioara Maria a rămas la Templu timp de 12 ani. Ea îşi petrecea timpul ca şi celelalte fecioare, citind Scripturile, lucrând, rugându-se şi sporind în dragostea faţă de Dumnezeu. Îngerul Gavriil îi aducea hrană şi îi tâlcuia locurile mai greu de înţeles din Biblie, pregătind-o pentru Vestea cea bună.
Simbolistica intrării Maicii Domnului
Primul Templu din Ierusalim a fost construit de către Solomon, dar a fost distrus în 586 i.d.Hr. El a fost reconstruit 70 de ani mai târziu, de către Zorobabel, existând până în anul 70 d.Hr.
Tradiţia rabinică spune: "Cinci lucruri care se aflau în primul templu nu se mai găseau în al doilea. Acestea erau: Focul din înălţime, Untdelemnul ungerii, Chivotul Legii, Duhul Sfânt şi sorţii Urim şi Tumim". Duhul Sfânt a început să grăiască prin profeţi, lucrând pentru a o pregăti pe cea care trebuia să-L nască pe Hristos. În timp ce Hristos a întrunit toate cele trei slujiri (învăţătorească, arhierească şi împărătească), Zaharia avea doar două: arhierească şi învăţătorească, profetică. Văzând în Fecioara Maria Chivotul Noului Legământ, Zaharia a dus-o în Sfânta Sfintelor. Aici ea s-a pregătit pentru a deveni Templul lui Dumnezeu. De altfel, ea a parcurs cele trei etape necesare: curăţirea, iluminarea şi unirea cu Dumnezeu, corespunzătoare celor trei încăperi ale templului. Intrarea în Templu înseamnă pregătirea tainică a umanităţii lui Hristos. Din acest motiv, această sărbătoare este o anticipare a Naşterii Mântuitorului, lucru evident şi în rânduiala slujbelor. Din această zi încep să se cânte în cadrul Utreniei Catavasiile: "Hristos se naşte, slăviţi-L!..."
O sărbătoare liturgică mai târzie
Sărbătoarea propriu-zisă dedicată intrării Maicii Domnului în Templu este de dată relativ recentă. Întrucât noul lăcaş de cult închinat lui Dumnezeu a devenit biserică, sărbătoarea a fost numită Intrarea în Biserică a Maicii Domnului. Deşi nu instituită oficial, sărbătoarea a existat înainte de sec. al VI-lea. Există astfel o menţiune a ei din sec. al IV-lea, făcută de Sf. Grigorie de Nyssa. Mai există şi o mărturie privind construirea unei biserici de către împărăteasa Elena în cinstea acestui eveniment. Sf. Andrei Criteanul (sec. al VII-lea) vorbeşte şi el despre această sărbătoare ce se ţinea la Ierusalim. În sec. al VIII-lea, patriarhii Gherman şi Tarasie au rostit câte o predică în cinstea acestei sărbători. Se pare că data de 21 noiembrie reprezintă data sfinţirii unei biserici cu acest hram în 543. Biserica a fost construită de Iustinian cel Mare lângă zidul ruinat al Templului. În Apus, sărbătoarea a fost adoptată mult mai târziu de papa Grigorie al XI-lea, care a celebrat-o pentru prima dată la Avignon, în 1374. Ea s-a răspândit în sec. XV-XVI, în timpul papilor Sixt al IV-lea şi Sixt al V-lea.
Sărbătoarea Luminii
Numele de Vovidenie provine din slavonă, însemnând "ceea ce se face văzută". Tradiţia populară spune că de Vovidenie se deschid cerurile, iar animalele încep să vorbească. În această zi se aprind lumânări, mai ales pentru cei adormiţi, şi se împart pomeni. Simbolurile luminii sunt candela, lumânarea, soarele, focul. Tot în ziua de Vovidenie, copiii pun în vase cu apă crengi de măr. Ţinute la lumină şi căldură, ele înmuguresc şi înfloresc, fiind folosite în noaptea de Anul Nou drept sorcove.
Istorie în imagine
În iconografia Vovideniei regăsim cele trei părţi ale Templului: curtea, Sfânta şi Sfânta Sfintelor. Scena se desfăşoară în curtea interioară, Zaharia întâmpinând-o pe Maria în haine preoţeşti, în faţa uşilor Sfintei, pe prima treaptă (din cele cincisprezece). Fecioara este prezentată cu mâinile întinse, urcând singură. În spatele ei se află Ioachim, Ana şi corurile de fecioare. În planul de sus, ea este aşezată pe cea mai înaltă treaptă, lângă uşa Sfintei Sfintelor, fiind slujită de un înger. Surprinde îmbrăcămintea Fecioarei (maforionul), care simbolizează maturitatea ei duhovnicească.
(Daniela LIVADARU)
