„Romanisatori sau rutenisatori?”
„Noi, Românii, nu mai putem nega că am sărăcit tare în ţeara noastră. Noi am scăpat din mână mai întâiu negoţul, apoi meşteşugul şi în urmă o frântură foarte considerabilă de pământ. Am mai păţit şi altă daună mare. Mulţi ne-am uitat limba, încât ne folosim în comunicaţia de toate dilele unii de limba germană, alţii de limba polonă ear’ alţii de limba ruteană. Ba, de limba ruteană ne folosim aşa de mult că nu mai pot ave Rutenii nici un drept de a ne face imputarea că suntem romanisatori, pe când pe ei în toată puterea cuvântului, absorbindu-ne părţi importante de Români, îi putem numi rutenisatori. Rutenii adecă nu vor pute demonstra că răzeşimea din toate părţile de peste Prut n’ar fi de origine română, nici vor pute demonstra că sate rutenesci s’au romanisat precum s’au rutenisat sate întregi românesci”.
„Gazeta Bucovinei”, Anul II, nr. 1, Cernăuţi, Mercuri 1/13 Ianuarie 1892.
„Ajutorarea şcoalelor secundare ”
„În oraşul Suceava fiinţează, pe lângă şcoalele secundare teoretice şi practice, internate de băieţi şi fete, în care se primesc elevi săraci, dar merituoşi. Întreţinerea acestor internate se face fie de la societăţile culturale, fie din fondurile comitetelor şcolare respective. Conducerea Prefecturii, constatând că fondurile acestor şcoale sunt absolut insuficiente pentru întreţinerea internatelor în bune condiţiuni, a acordat şcoalelor subvenţii băneşti în sumă de 90.000 de lei, luând lăudabila iniţiativă de a veni în ajutorul elevilor săraci prin lansarea de apeluri la unitatea publică”.
„Suceava”, Anul I, nr. 3, 4 Ianuarie 1939.