„Invalizi prost trataţi”
„Cu ocazia revizuirii situaţiei invalizilor de războiu, la Rădăuţi invalizii noştri au fost trataţi de cătră Comisia de revizuire în mod brutal, cum nu se cuvenea. Pe fiştecare invalid îl întâmpinau cu cuvinte ruşinoase şi de ocară ca şi cum ei ar fi fost de vină că sunt invalizi. Un invalid de la mine din sat, care este atât de slab că nu poate umbla fără două beţe, ăluia i-au luat botele din mână şi l-au silit să fugă prin odaie şi el a căzut la moment pe podeală. Apoi l’a luat unul şi a stat cu picioarele pe el, călcându-l şi izbindu-l ca un criminalist. Lucruri ca acestea şi altele la fel n’ar trebui să se întâmple în România, unde lumea trebuie să păstreze stimă faţă de armata română, mai mult faţă de orice”.
„Glasul Bucovinei”, Anul III, Nr. 510, Septembrie 1920.
„Sandvişul din pauză”
„Păcat că unităţile comerciale din Suceava nu-şi fac simţită prezenţa în incinta celor două mari combinate, unde lucrează mii de oameni. Fiecare este nevoit să vină cu pacheţelul cu mîncare de-acasă. În afară de lapte care se serveşte la locul de muncă lucrătorilor din mediul toxic, salariaţilor din lunca Sucevei nu li se pregăteşte nimic. Vor spune tovarăşii din comerţ că în imediata apropiere fiinţează un chioşc. Dar în afară de bomboane, sirop, suc, covrigi, ciocolată şi biscuiţi, aici nu se găseşte altceva. De unde să-şi procure oamenii o tartină, o chifteluţă, un iaurt, o gogoaşă, pîine şi multe alte produse alimentare?”.
„Zori noi”, Anul XXII, nr. 6134, Suceava, Septembrie 1967.