30 Ianuarie 2014

„Luftarii”

„O trăsură săracă mă aduce în oraş. Câmpulungenii bat drumurile cu picior de pasăre pe culmile sure. Trăsurile sunt numai pentru luftari. O specie de oameni de toate culorile, poate şi de toate naţiile, care se abat o dată sau de două ori pe an, vara ori iarna, pentru a sorbii în plămânii lor bolnavi, storşi de vlagă, aerul tare din zonă. Locuitorii îi numesc luftari. N’am cercetat de ce le zice aşa, dar este lesne de înţeles. Vin şi ei din toate colţurile lumii, se minunează de munţii noştri, şi pe urmă se duc din nou în oraşele lor tentaculare”.

„Suceava”, Anul I, nr. 19, 24 ianuarie 1939.

„O zi din viaţa unui ministru”

„Domnul ministru se trezeşte devreme. Ştirile, telefoanele, problemele familiei îi dau bătăi de cap încă de la prima oră. Fixul îi sună: <Sînteţi în direct!>. Spune ceva despre problemele apărute, dar nu mai ştie dacă politic e corect sau nu, în acord sau în dezacord cu linia politică. Transpiră, dar vorbeşte apăsat. Nu vrea să-şi trădeze emoţiile, vrea doar să dea bine la ascultători. Nici să se bărbierească nu poate, darmite să-şi savureze în tihnă cafeaua, alături de cei dragi. Pleacă de dimineaţă, cu noaptea în cap. Telefoanele-i ţiuie, gălăgia străzii îl stresează, pietonii îl enervează. Nici gazetele, aduse de şofer, nu le poate parcurge în tihnă. Traficul îi îngreunează deplasarea. Ar vrea şi el girofar, dar nu e în misiune. Înainte de desemnare, totul i se părea grandios: secretare zîmbitoare, trupe de protecţie, divizii de vasali. E la prima experienţă. Ministeriatul nu e o sinecură, aşa cum ar fi meritat”.

„Observator cultural”, săptămînal de informaţie şi analiză culturală, anul IX, serie nouă nr. 201 (459), 29 ianuarie - 4 februarie 2009.