„Casele dela oraş şi casele dela sat”
„E obicei moştenit din moşi-strămoşi, ca gospodinele satelor noastre să-şi cârpească şi văruiască pereţii caselor, pe dinlăuntru şi pe dinafară, de cel puţin trei ori pe an (de Paşti, de Rusalii şi de hram), încât ţi-i mai mare dragul să intri într-un sat. Dimpotrivă, la oraş, vezi case dărăpânate pe dinafară, nevăruite cu zecile de ani, cu coşuri ruinate şi hidoase, încât, când intri în Suceava parca’i intra pe urma unor proaspeţi năvălitori. Pentru numele lui Dumnezeu, iubite şi scumpe domnule primar, nu se poate impune acestor locuitori să ia de pildă gospodinele din sate?”.
„Suceava”, Anul II, nr. 42, Octombrie 1937.
„Luminatul străzilor”
„Cetăţeanul neprevenit, care s’ar încumeta să circule seara, la Suceava, pe vreuna din străzile Mihai Viteazul, 6 Noiembrie, Sturza Vodă sau Zamca, riscă pur şi simplu să-şi rupă capul.
Întâi din cauza întunericului, şi al doilea, pe unele străzi, din cauza grămezilor de pietroaie lăsate ici - colo, de către serviciul tehnic al Primăriei. Să nu se creadă cumva că aceste străzi sunt lipsite de reţele electrice. Nu, sunt lipsite numai de becuri, în timp ce pe alte străzi sunt prea multe. De exemplu, în piaţa Karl Marx, pe o porţiune de numai 100-200 m, ard în fiecare noapte vreo 12 becuri”.
„Lupta Poporului”, Anul III, Nr. 379, Octombrie 1948.