„Limba română la şcoala poporală din Siretiu”
„Limba română la şcoala poporală din Siretiu, după cum ne-am încredinţat în timpul din urmă, deşi este obligată pentru toţi învăţăceii şi mai ales pentru cei români, se vede că de un timp încoace s’a dat mai cu totul uitării, căci învăţăceii ce ies dintr’însa de abia pot ceti românesce, ear’ ce se atinge de grămatică nu pricep mai nemică. Ba, am observat chiar că în unele atestate ce li s’a dat învăţăceilor, limba română nu figurează de feliu. Facem deci pre autorităţile competente luătoare de samă asupra acestui fapt, în bună speranţă că, în viitoriu, vor căuta ca să nu se tracteze limba română la această şcoală într’un mod aşa de vitrig cum s’a tractat ea în anii din urmă”.
„Revista Politică”, Anul II, nr. 10, Suceava, Octomvrie 1887.
„Hore şi...bătute”
„Sînt frumoase horele la Frumosul. Oamenii de aici sînt mari iubitori ai dansurilor populare. Dar mai sînt unii care nu iubesc horele, ci le plac mai ales...bătutele. După cîte un pahar de băutură, unor flăcăi începe să le vină curajul. „Cîntă mă <Hai leliţo-n deal la vie>”, strigă unul. „Nu-i frumos ăsta”, se bagă un altul. „Mai bine cîntă-mi <Bun e vinul tulburel>”. „Tu comanzi aici?” se supără primul. Şi bătaia e gata. Cetăţenii, şi mai ales tinerii care vin la horă pentru a se distra, se-ntreabă, pe bună dreptate, de ce organele locale nu-i temperează pe aceşti viteji?”.
„Zori Noi”, Anul XVIII, nr. 4934, Suceava, Octombrie 1963.