„Rachiu pentru Ruşi”
„De câteva zile în Bucovina e linişte, trupele ruseşti părăsesc linia Prutului şi se retrag spre Basarabia, unde mii de oameni, bărbaţi şi femei, concentraţi din lăuntrul Basarabiei, lucrau pe o întindere de mai mulţi kilometri de tranşee, care se construiesc cu o deosebită îngrijire. Ţăranii sosiţi din Basarabia la frontiera României povestesc că Ruşii concentrează la sudul Basarabiei trupe numeroase care până astăzi se urcă la 30.000 de oameni.
Locuitorii dealungul frontierei au ştiut să-şi deschidă un nou isvor de câştig. Ei contrabandează rachiu pentru Ruşi, pe care-l desfac cu mare folos. Nu e vorba că se aleg adese cu capetele sparte şi corpul însângerat. Dacă aşa e negoţul...”.
„Viaţa Nouă”, Anul IV, nr. 158, Iulie 1915.
„Oameni şi îndeletniciri”
„Artificierul a aşezat cu grijă cartuşul de dinamită. Prima explozie destramă tăcerea codrilor. Recolta a fost bună. Artificierul <a puşcat> - după expresia oamenilor cu vorbă domoală - în multe cariere din ţară. E o muncă ce necesită multă atenţie şi experienţă. Apoi, apar minerii. Protejaţi de căşti, cu trupurile bronzate, cu braţe vînjoase şi puternice, ei încarcă piatra în vagonete de unde alţi muncitori o duc spre concasoare. Dinţii de oţel ai maşinii, acţionate de un puternic motor electric, sfarmă cu furie stînca ferecată. Vibraţia sitelor o sortează apoi pe dimensiuni, în timp ce apa cristalină de munte înghite praful dăunător pentru sănătate”.
„Zori noi”, Anul XVIII, nr. 5162, Suceava, Iulie 1964.