„Fanfara oraşului”
„Acum un an, la iniţiativa d-lui inginer Leviţchi, a luat fiinţă fanfara oraşului.
Ştim cu toţii cu ce scepticism, şi uneori indiferenţă, sunt privite atari îndrăzneţe iniţiative. Cu toate acestea, dat fiind idealismul iniţiatorului, dragostea de muzică a celor ce aveau să realizeze fanfara, cât şi înţelegerea primarului de atunci, d-l N. Caba, şi a urmaşului de acum, Dl. Doroftei, oraşul nostru stă în fruntea celorlalte capitale de judeţ bucovinene şi în această privinţă...Dar aceste lăudabile străduinţe merită o mai multă încurajare şi apreciere din partea publicului sucevean. Fanfara oraşului le aşteaptă din partea tuturor...”.
„Suceava”, Anul II, Nr. 23, Februarie 1936.
„Megalomănelul”
„Vorba lui Caragiale...de ce să nu avem şi noi faliţii noştri? Dacă ţara şi-a avut megalomanul, de ce să nu fi avut şi judeţul Suceava megalomănelul ei? Fiind în domeniul specialităţii sale cînd îşi dădea arama pe faţă, crea o notă de credibilitate sub girul specialistului. Încă din momentul venirii la conducerea agriculturii judeţului, ca director al Direcţiei Agricole, a început diabolica sarabandă a mutării cadrelor, a sancţionării şi concedierii acestora, dar mai cu perdea, fiindcă avea deasupra capului sabia lui Damocles. Însă din momentul cînd i-a înhăţat mînerul, prin ungerea sa ca secretar cu probleme agrare, să te ţii, neiculiţă, ce frumuseţe de horă a mişcării cadrelor din agricultură a început! Cred că ar fi rămas mat şi Boby Fischer, dacă ar fi văzut mutările acestui Mefisto pe eşichierul schemei de încadrare a specialiştilor din agricultură. Şi ce stil avea! Ce mutări în L sau diagonală? Acestea erau o bagatelă! El muta direct de la Şaru Dornei la Forăşti, de la Siret la Bogdăneşti! Nu conta omul, situaţia lui familială, rezultatele lui profesionale, drepturile sale prin legislaţie...”.
„Crai nou” (ziar independent - Suceava), Anul I, Nr. 36, Marţi 6 februarie 1990.