„Din Rădăuţi”
„Colectivul de muncitori şi tehnicieni de la întreprinderea economică <6 Martie> din Rădăuţi a înregistrat în luna ianuarie însemnate succese. La multe din cele 25 de sortimente, planul de producţie a fost depăşit. Astfel, în afara planului de producţie s-au produs 4,6 tone mangal, 50 lăzi ambalaj, etc. Peste plan s-au efectuat şi prestaţiuni poligrafice în valoare de 9.000 lei. La atelierul de rotărie-fierărie s-au dat peste plan 7 sănii, 135 săniuţe pentru copii şi s-au efectuat diferite prestaţiuni în valoare de peste 12.000 lei. De asemenea s-au mai dat peste plan 1.000 separatoare dentare şi nasturi în valoare de 1386 lei”.
„Zori Noi”, Anul X, nr. 2561, Suceava, Februarie 1956.
„Activiştii şi şomajul”
„E adevărat că s-au adoptat anumite decrete-legi care să înlesnească o trecere mai rapidă la refacerea economică a ţării, dar nu trebuie să trecem cu vederea anumite, hai să le zicem, favoritisme. În timp ce muncitorii sînt trimişi să stea acasă cu 50% din salariu, activiştii stau liniştiţi acasă trei luni cu salariile întregi. Asta pentru că <mult iubiţilor şi stimaţilor> li s-au desfiinţat locurile de muncă. Unde este dreptatea? Să înţelegem că ei, săracii, surmenaţi de-atîta luptă împotriva <agenturilor> trebuie ocrotiţi? Oare ce încredere să mai aibă un muncitor în dreptatea promisă dacă face o comparaţie între 50% salariul său şi salariul primit de activişti, care în continuare <muncesc> pe brînci pentru a făuri Marele Nimic? Dar să admitem că au intenţia să se integreze în această societate liberă cu adevărat. Ce au de gînd în cazul acesta? Or să intre în mină ca să <dea ţării cît mai mult cărbune>, sau or să se refugieze în <meseria> cea mai la ordinea zilei - şomajul?”.
„Dreptatea” (organ al Partidului Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat), Anul XXII (Seria a IV-a), Nr. 4, Joi 8 februarie 1990.