4 Februarie

„Luna albiturilor”

„În toate unităţile specializate în desfacerea textilelor, aparţinînd de interraionala OCL Produse Industriale Suceava, s-a deschis <Luna albiturilor>. Cu acest prilej, s-au pus în vînzare sortimente bogate de felurite albituri printre care pînză albită de toate lăţimile, olandină, zefir, şifon, etc. iar la unele unităţi, printre care şi magazinul textil nr. 1 Suceava, s-au organizat vitrine speciale”.
„Zori Noi”, Anul XVII, nr. 4713, Suceava, Sîmbătă 2 februarie 1963.

„O muncă neştiută de nimeni, 30 de ani”

„De aproape 30 de ani, într-o mică încăpere dintr-un colţ al Inspectoratului General al Poliţiei, un om şi-a dedicat toată sârguinţa, priceperea şi pasiunea unei îndeletnici necunoscute până acum publicului larg: prevenirea, descoperirea şi confiscarea monedelor şi bancnotelor false româneşti şi străine puse în circulaţie pe teritoriul nostru, prinderea şi pedepsirea falsificatorilor. Trecându-i pragul şi auzindu-ne că am dori să-i publicăm în paginile <Adevărului de duminică> numai şi numai... adevărul despre falsurile de bani, omul ne-a privit stingherit şi prima lui reacţie a fost să închidă mapa în care se aflau câteva bancnote străine pe care tocmai le studiase cu mare atenţie. L-am întrebat <De ce, domnule colonel Gheorghe Ardeleanu, ne priviţi cu mirare şi cu oarecare suspiciune?>.

<Sincer să fiu, credeam că o să ies la pensie şi n-o să mai apuc să citesc în vreun ziar şi despre această muncă a mea şi a colaboratorilor mei, pe cât de neştiută de nimeni pe atât de nobilă în finalitatea ei>.

<De ce domnule colonel?>, îl întrebăm.

<Pentru că, deşi făceam mereu tot felul de rapoarte şi informări scrise şi verbale despre acţiunile criminale ale falsificatorilor şi distribuitorilor de bancnote false româneşti şi străine, din ordinul expres la dictatorului paranoic ni s-a interzis să le dăm publicităţii, întrucât nu vroia ca lumea să afle că şi la noi se comit şi se descoperă astfel de fapte unanim condamnate în toate ţările>”.
„Adevărul de Duminică”, Anul I, nr. 5, 4 februarie 1990.