Ciprian Bojescu, un bucovinean originar din Iordăneştii rămaşi dicolo de frontieră, care a devenit sucevean, a adunat într-o carte texte autobiografice („Confesiuni”), publicistică, dar şi scrieri care i-au fost dedicate sau care îl vizează în diverse ipostaze („Amicale”), pagini de corespondenţă, recenzii ale cărţilor semnate ca autor, precum şi câteva caracterizări-portret pe care i le-au creionat amicii condeieri.
Prietenul său iordăneştean, istoricul, scriitorul şi publicistul Dumitru Covalciuc (care scrie în deschiderea cărţii un „Cuvânt despre un frate arborosean”), coautor cu Ciprian Bojescu şi cu ziaristul Nicolae Şapcă al monografiei „File din istoria satului Iordăneşti”, spune că „această nouă carte a lui Ciprian Bojescu este destinată, cu precădere, cititorilor care ştiu ce înseamnă dorul de plaiurile natale, călcate cu brutalitate de cizma bolşevică...”.
În primele pagini ale „Confesiunilor”, autorul retrăieşte „Calvarul refugiului”, istorisind fugitiv momentul părăsirii gospodăriei părinteşti, peregrinările prin diverse locuri, anii de şcoală şi de formare, serviciul militar...
Silvicultor în anii '60, apoi tehnician în transporturi vreme de trei decenii, Ciprian Bojescu mărturiseşte apăsat: „N-am uitat niciodată de unde am plecat, unde am ajuns, n-am uitat de părinţi, rude şi prietenii cu care şi acum, la pensie, ne întâlnim, ne vizităm şi trecem în revistă frumoase amintiri”.
Cu un album de fotografii la final (fotografii de familie, din locul de baştină, din perioada şcolarizării, din armată, de la locurile de muncă, din călătorii, de la diverse evenimente de familie sau de la întâlnirile cu prietenii...), cartea lui Ciprian Bojescu, în care îşi „ordonează amintirile şi îşi analizează întâmplările din viaţă”, adună trăiri care, aşa cum spune Dumitru Covalciuc, „creează o frescă sentimentală ce împodobeşte un univers lăuntric dominat de sensibilitate”.
„Sub chipul senin, cu un zâmbet discret - scrie Alis Niculică în textul final intitulat „Un om bogat” - se ascunde un om care, în ciuda dramei refugiului trăit în copilărie, a ştiut să se bucure de viaţă şi să folosească umorul pentru a crea bună dispoziţie...”.
Cei care vor să-l cunoască pe Ciprian Bojescu au acum la îndemână acestă carte.