Adrian Pîrlogeanu: „Tu eşti lumina”

Adrian Pîrlogeanu, „un laic creştin, un ortodox...stăpânit de dorinţa Sfântă de a-şi descoperi trăirile lăuntrice prin rugă perseverentă”, aşa cum scrie, într-un „Cuvânt duhovnicesc prefaţator”, preotul Dumitru Airinei, care slujeşte la sfântul altar al Bisericii Monument „In Memoriam”, cu hramul Naşterea Maicii Domnului din Suceava, a scos recent de sub tipar un volum de versuri cu mesaj creştin intitulat „Tu eşti lumina”.

„Osteneala nobilă de a alcătui acest volum de poezie într-o prelungă spovedanie”

„Osteneala nobilă de a alcătui acest volum de poezie într-o prelungă spovedanie”, aşa cum remarcă părintele în prefaţa cărţii, evidenţiază trăirea creştină a autorului care înţelege şi preaslăveşte rolul şi rostulrugăciunii, „modul nostru de a sta de vorbă cu Dumnezeu”.

Rugăciunea, spune părintele Dumitru Airinei, este „ieşire din singurătate” („din acea singurătate existenţială în care ne aflăm atunci când ne trezim în faţă cu cosmosul lipsit de viaţă din jurul nostru”), „ieşire din spaimă” („din acea spaimă de nimic care ne deconcertează şi ne aruncă în cea mai dezolantă dintre tristeţile fără leac pământesc”), „rugăciunea e smerenie” şi totodată „intrarea în comuniune cu un interlocutor spiritual care este veşnic...”.

„Mă rog pios să mai fiu şi să mai pot, / Să luminez vreodată între file...”

Versurile lui Adrian Pîrlogeanu, care alcătuiesc poeme cu titluri ca „Ajută, Doamne!”, „Tatăl nostru”, „Christos e-al tuturor”, „Vino Doamne”, „Veniţi de luaţi lumină” slăvesc numele Domnului şi aduc linişte sufletească autorului şi cititorului deopotrivă.

Sugestive sunt versurile din poemul „Epitaf”, cu care se încheie volumul (poem reprodus şi pe coperta a IV-a a cărţii):

„Mă rog pios să mai fiu şi să mai pot, / Să luminez vreodată între file, / Printre talazurile vieţii-n care-not, / Să-mi fie iar cuvintele utile.../ Cu credinţa mea, mântuiesc aici, cu tot...

Părintele Airinei scrie în finalul cuvântului său prefaţator că „gândul nobil şi toată osteneala” din cartea lui Adrian Pîrlogeanu „nu vor rămâne un simplu vis” şi împreună cu alte asemenea scrieri „inspirate de iubirea de oameni” vor fi „ca o trâmbiţă ce va deştepta şi va smulge din taină frumuseţea care dormitează în orice suflet”.