Andrei Ruse: „Zaraza”

O seară banală de toamnă din anul 1928 se transformă, pentru un tânăr student la Conservator, în momentul de graţie când acesta urcă pentru prima oară pe scenă.

Trei ani mai târziu, la Berlin, Cristian Vasile va înregistra poate cea mai frumoasă piesă de dragoste a epocii, „Zaraza”, devenind repede cel mai iubit dizeur al timpului său.

Povestea lui, de la glorie la decădere, într-o altă seară banală din 1947, este pusă în scenă bucată cu bucată, după mai bine de doi ani de documentare şi investigaţie continuă, care s-au terminat odată cu găsirea mormântului său fără nume şi fără cruce.

O călătorie fascinantă în Bucureştiul agitat şi efervescent al interbelicului, presărată cu poveşti de dragoste, de prietenie, de trădare şi de loialitate în vremuri tot mai tulburi, de rezistenţă şi devotament pentru artă şi libertate, o aventură aproape nebună a împlinirii visului de a deveni nemuritor.

O perioadă de aur a unei ţări, dar şi o perioadă cu tensiuni politice violente, război şi moarte.

Alături de Cristian Vasile, Ion Pribeagu, Ionel Fernic, Jean Moscopol, Zavaidoc, Maria Tănase, Gică Petrescu, Mihail Sebastian sau Mircea Eliade sunt doar câteva dintre personalităţile readuse la viaţă dintr-o lume care s-a vrut a fi ştearsă şi uitată pe nedrept, dar care încă este păstrată în amintire.

„Nu poţi realiza lucruri de excepţie - spunea Cristian Vasile - dacă nu ajungi la acea simplitate fascinantă, în măsură să emoţioneze. Să emoţionezi prin sinceritate şi firesc. Să păşeşti în scenă ca pe stradă”.

Sursa: www.libris.ro