Mircea Mihalea: „Slătioara Bucovineană - Oameni şi locuri”

Lucrarea monografică „Slătioara Bucovineană - Oameni şi locuri”, semnată de Mircea Mihalea, completează suita monografiilor care scanează pas cu pas perimetrul bucovinean.

 „O invitaţie în lumea de ieri şi de azi a satului Slătioara”

Subliniind într-un „Cuvânt înainte” faptul că aria geografică vizată a fost cercetată şi prezentată într-o serie de lucrări cu valoare documentar-ştiinţifică (amintind scrierile lui Vasile Diacon, „Vechi aşezări pe Suha Bucovineană” şi „Etnografie şi folclor pe Suha Bucovineană”) autorul se dedică cercetării monografice amănunţite a localităţii Slătioara „cu dorinţa de a realiza o lucrare mai amplă, cu cât mai multe aspecte concrete despre acest sat bucovinean şi oamenii săi”.

Cartea, structurată pe zece capitole („Cadrul natural”, „Repere istorice”, „Economia satului”, „Administraţia”, „Populaţia”, „Locuinţa ţărănească”, „Portul şi obiceiurile tradiţionale”, „Biserica”, „Şcoala şi cultura”, „Codrul Secular - emblema satului Slătioara”), se doreşte a fi „o invitaţie în lumea de ieri şi de azi a satului Slătioara”.

Un sat răsfirat, „cu casele aşezate pe mici terase aliniate de-a lungul drumului principal”

Aflăm din lucrarea slătioreanului Mircea Mihalea că satul său de baştină, din comuna Stulpicani, este răsfirat, „cu casele aşezate pe mici terase aliniate de-a lungul drumului principal”, că situarea „în zona de munte şi condiţiile naturale favorabile au orientat economia în direcţia micilor culturi agricole, spre creşterea animalelor şi lucrări forestiere”, că dacă la recensământul austriac din anul 1775 aşezarea Slătioara era atestată cu 11 case şi cca. 40 de locuitori, în anul 2008 satul avea 216 gospodării şi o populaţie de peste 650 de locuitori. Sunt prezentate date cu privire la locuinţa ţărănească din zonă, informaţii despre portul şi obiceiurile tradiţionale, despre cum este orânduită şi slujită biserica („factor de pace şi linişte sufletească”) şi ce loc ocupă în viaţa spirituală învăţământul şi cultura.

O lucrare dedicată, cu toată dragostea, slătiorenilor

Ca dascăl, Mircea Mihalea dedică învăţământului un consistent capitol, susţinut semnificativ cu fotografii adunate cu grijă de la consăteni sau din arhivele şcolii. Cartea etalează o galerie ilustrată cuprinzând datele biografice ale unor foşti elevi ai şcolii din Slătioara, oameni care au urmat diverse stadii de pregătire şi s-au integrat în viaţa socială cu profesiuni din cele mai diverse. Capitolul final „Codrul Secular - emblema satului Slătioara” vizează cea mai veche rezervaţie forestieră din Bucovina (situată pe versantul estic al masivului Rarău), prezentând vegetaţia variată şi fauna reprezentativă, cu accent pe Rezervaţia floristică Todirescu (care formează cununa superioară a codrului secular), pajiştile subalpine „cu elemente floristice foarte bogate în specii”.

Cartea se încheie cu un „Cuvânt final”, în care Mircea Mihalea mărturiseşte că „satisfacţia şi răsplata muncii...vor fi depline, dacă cititorii se vor regăsi cu viaţa şi faptele lor în această lucrare”, pe care autorul, cu toată dragostea, o dedică slătiorenilor.