Zece monumente de referinţă pentru istoria Sucevei sunt pe moarte

Monumente de referinţă pentru istoria Sucevei au ajuns în stare avansată de degradare sau au dispărut, din cauza nepăsării celor care le au în proprietate sau administrare. Directorul Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Cultural Naţional Suceava, Aurel Buzincu, a avertizat, săptămâna trecută, în şedinţa lunară a Colegiului Prefectural, asupra acestei situaţii. Astfel, Aurel Buzincu a arătat că monumente precum cazinoul din Vatra Dornei, gara Ițcani, biserica Adormirea Maicii Domnului a fostei mănăstiri din Ilișești, biserica de lemn din Forăști, casa Hopmeier de pe strada Armenească, din municipiul Suceava, conacul Vârnav-Liteanu din Liteni, clădirea fostei BCR din Siret, clădirea primăriei vechi din Câmpulung, conacul Kapri de la Iacobești, conacul de la Calafindești, statuia lui Ștefan cel Mare de lângă Cetatea de Scaun a Sucevei, ruinele Curții Domnești din Suceava, precum şi monumentele funerare clasate din Cimitirul Pacea, Suceava, sunt neîngrijite şi „aflate în diferite stadii de degradare sau în precolaps”.

În acelaşi registru, Buzincu a amintit de monumentele care au fost distruse şi au dispărut din patrimoniu, precum Casa ”Matei Millo”, Spătărești, care în anii '90, prin concursul administrației publice locale, a fost vândută, pe bază de chitanță, ca material de construcție refolosibil, Casa „Nicolae Istrati”, din Fălticeni, distrusă la sfârșitul anilor `80, Podul lui Vodă de pe Pârâul Șoldănești, tot din Fălticeni, distrus în 1994.

Intervenţii „inabile” la clădiri de patrimoniu

De asemenea, există şi cazurile monumentelor „asupra cărora s-a intervenit inabil, uneori fără aviz, și care, neavând aparent o stare de conservare de natură să alarmeze, prezintă totuși semne de degradare ca urmare a intervențiilor neasistate de specialiști: gara Burdujeni, Primăria Vatra Dornei, clădirea Palatului Administrativ din Suceava, casele memoriale Dragoslav, Lovinescu, Creangă şi Sadoveanu, din Fălticeni”, a afirmat şeful Direcţiei pentru Cultură.

În ceea ce priveşte siturile arheologice, Aurel Buzincu a declarat că în unele dintre acestea se execută lucrări neavizate și fără asistență de specialitate, fie din necunoașterea lucrurilor, fie deliberat, pe ascuns, mizându-se pe faptul că urmele săpăturilor dispar foarte repede. „Este vorba mai ales despre multe dintre lucrările de canalizare care s-au executat în localități urbane și rurale și care au traversat perimetre de interes arheologic. În astfel de situații, distrugerile sunt totale, iremediabile, iar cu aceste săpături, care modernizează ignorând cultura, pot să dispară pagini importante din istoria și cultura locală și națională”, a subliniat Buzincu.

Aproape jumătate dintre monumente aparţin cultelor

În expunerea de la Colegiul Prefectural, Aurel Buzincu a mai spus că monumentele sunt agresate şi prin panouri publicitare „de gust îndoielnic sau neadecvat”, precum şi prin terasele sezoniere amplasate „cu complicitatea primăriei”.

Şeful Direcţiei pentru Cultură Suceava a avertizat că, dacă autorităţile nu intervin pentru protejarea patrimoniului, există riscul dispariţiei unor monumente de mare valoare arhitectonică şi culturală.

Pe teritoriul județului Suceava se găsesc 518 monumente istorice clasate, dintre care 180 în categoria A, de interes cultural major. Opt sunt biserici medievale cu frescă, înscrise în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Alte 338 de monumente sunt în categoria valorică B, de interes cultural local. 394 dintre monumentele clasate sunt construcții, iar 223 aparțin cultelor: 216 sunt ortodoxe, patru sunt catolice şi trei aparțin cultului mozaic. 124 sunt situri arheologice, dar numărul acestora este în realitate mult mai mare și în continuă creștere, ca urmare a identificării de perimetre de interes arheologic la întocmirea PUG-urilor și prin descoperiri întâmplătoare.

În ciuda celor menţionate anterior, concluzia directorului Buzincu a fost că „starea generală a monumentelor istorice din teritoriul județului poate fi apreciată ca fiind bună și ca având un curs pozitiv”. „Din anii `90, când spectrul colapsului pândea mai peste tot, până în prezent, cursul ameliorator este evident atât în ce privește lucrările de restaurare și conservare, amenajările, modernizările, cât și, lucru foarte important, în schimbările favorabile patrimoniului din mentalitatea și din cultura comunităților și a autorităților. Chiar dacă efectele crizei economice s-au făcut simţite serios în acest domeniu, chiar dacă finanțarea de la Ministerul Culturii a scăzut continuu și dramatic, chiar dacă participarea locală la finanțarea restaurării, conservării, promovării patrimoniului cultural material este încă redusă sau inexistentă, chiar dacă în multe locuri, în cazul mănăstirilor mai ales, există neînțelegeri, tensiuni și lipsă de conlucrare între comunitatea și autoritatea locală, pe de o parte, și administratorii monumentului, pe de altă parte, accesarea de fonduri europene și, în general, obținerea din finanțări interne și mai ales din surse externe, acolo unde curajul, angajarea și ambiția au învins, monumentele au avut de câştigat”, a mai spus directorul Buzincu şi a dat ca exemplu lucrările de restaurare de la mănăstirile Dragomirna, Sucevița, Moldovița şi Putna, de la Cetatea de Scaun şi Muzeul Bucovinei.