Terenurile de pe culoarul şoselei de centură care au căpătat subit proprietari prin modificarea anexelor la Hotărârea nr. 7 din 2006 a Consiliului Local Şcheia rămân la cei care le-au achiziţionat. Prefectura Suceava a pierdut definitiv procesul cu CL Şcheia, deschis în 2011 de fostul prefect Sorin Popescu, prin care acesta din urmă a solicitat anularea anexelor şi a împroprietăririlor făcute în baza acestora. Atunci prefectul solicitase şi Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Suceava să sisteze toate înscrierile în Cartea Funciară care au la bază HCL nr.7/2006, însă din momentul în care Curtea de Apel Suceava a stabilit că în cauză a intervenit prescripţia, solicitarea a rămas fără obiect.
În istoria cazului „Şcheia”, Tribunalul Suceava a dat câştig de cauză Prefecturii, care solicitase constatarea nulităţii absolute a tuturor anexelor care apar ca fiind parte integrantă a HCL nr.7/2006, arătând că anexa iniţială a actului administrativ avea nouă poziţii, iar ulterior au apărut altele, cu 13 poziţii numerotate de la 18 la 30 şi 10 poziţii, numerotate de la 18 la 27. Bunurile înscrise aveau conţinut diferit de la o anexă la alta. Anexele au produs efecte juridice, cu înscrieri în Cartea Funciară cu terenuri care nu au fost aprobate de CL Şcheia, conform legislaţiei în vigoare. De asemenea, Tribunalul a apreciat că prefectul de Suceava a putut ataca în instanţă acest act administrativ chiar şi la opt ani de la adoptarea sa deoarece atunci a luat la cunoştinţă că există şi alte anexe, cu ocazia verificării actelor de proprietate ale cetăţenilor ce urmau să fie expropriaţi pentru construcţia şoselei de centură. Tribunalul a constatat, de asemenea, că în arhivele Oficiului de Cadastru există şi alte anexe ale acestei hotărâri, pentru care Prefectura nu a dat aviz de legalitate şi a menţionat că „anexele aflate la filele 80-89 din dosar este evident că nu au fost supuse aprobării CL Şcheia”.
Tergiversarea cercetărilor a ajutat instanţa să respingă cererea Prefecturii, de anulare a actelor dubioase
Primăria Şcheia a făcut recurs şi a invocat prescripţia dreptului de acţiune al prefectului, motivând că hotărârea nu poate fi contestată la 8 ani de la adoptarea ei. Curtea de Apel Suceava a motivat în mai 2012 admiterea recursului prin aceea că termenul de contestare a hotărârii, cu anexele ei, a expirat în 13 iulie 2006. „Faptul că în circuitul civil există acte (anexe) care diferă de cele mai sus menţionate (n.r.- cele originale, cu 9 poziţii) poate pune în discuţie ipoteza săvârşirii unei infracţiuni de fals în legătură cu hotărârea în discuţie şi anexele ei, chestiune care însă nu este de competenţa Instituţiei Prefectului, decât eventual în sensul sesizării organelor abilitate în efectuarea de cercetări asupra acestor împrejurări”, motivează Curtea de Apel. Acelaşi lucru apare şi în decizia Curţii prin care este respinsă contestaţia în anulare, ultima cale de atac, formulată de Prefectură.
„Organele abilitate”, respectiv poliţia, au fost sesizate de fostul prefect Sorin Popescu încă din iunie 2011, prin plângeri penale, dar până acum o lună, când Monitorul de Suceava a început investigaţiile în acest caz şi a început să pună întrebări instituţiilor implicate, dosarul a fost „uitat” la poliţie. În martie 2014 procurorul de caz de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava a realizat că de fapt competenţa nu este a acestei unităţi de Parchet, expediind dosarul cu propunere de declinare a cercetărilor două etaje mai sus în clădirea Parchetelor, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, unde se află şi acum. În aceste condiţii, putem spune că dacă acelaşi sistem este aplicat şi pentru cealaltă hotărâre de Consiliu Local, nr. 73/2003, prin care s-au făcut „schimburi” şi puneri în posesie în zona şoselei de centură şi pe imaşurile de la Şcheia şi Mihoveni, se îngroapă o afacere în care poliţiştii au evaluat un prejudiciu de peste 2,4 milioane de euro.