Roşii şi ardei ca-n reviste, produse de un legumicultor sucevean

Chiar dacă afară e frig în această perioadă, iar culturile legumicole sunt compromise pentru agricultorii care îşi lucrează terenurile în aer liber, la Dumbrăveni, la o aruncătură de băţ de halta de cale ferată Bursuceni, intri într-o altă lume. În serele lui Vasile Mătrăşoaie, acolo unde ordinea şi disciplina sunt cuvinte cheie, iar legumele care cresc pe plantele legate şi îngrijite ca la carte, ai senzaţia că te afli într-o altă lume, într-un colţ de rai. Pur şi simplu, când priveşti roşiile sau ardeii gândul te duce la ireal, la imagini pe care le regăseşti doar în reviste de specialitate sau în reclamele celor care încearcă să impresioneze cumpărătorii.

Roşiile prezentate în reclama unuia dintre cei mai importanţi producători din lume, elveţienii de la Syngenta, nu sunt cu nimic mai presus faţă de ceea ce creşte pe firele înalte de peste 2 metri bibilite cu grijă de Vasile Mătrăşoaie.

Pentru a ajunge aici, legumicultorul din Dumbrăveni a avut nevoie de ani întregi. Dar totul nu ar fi fost posibil fără dragoste şi pasiune. Fireşte, nu a fost suficient, pentru că bărbatul ajuns acum la 60 de ani s-a dovedit un autodidact în domeniu, iar despre meseria sa de bază, mecanic auto, nici nu vrea să mai audă. În schimb, dacă-l întrebi despre roşii, castraveţi, varză, ardei sau gogoşari e în stare să-ţi vorbească zile în şir. Şi nu de pe pereţi, ci din experienţă şi din cărţile pe care de-a lungul timpului le-a citit ca lectură obligatorie, exact ca un elev de şcoală gimnazială.

Supraproducţie de roşii

În serele lui Vasile Mătrăşoaie, firele de roşii cresc ca în poveste. Ating peste 2 metri înălţime şi au grosimea în diametru de 7-8 centimetri. Nu mai miră pe nimeni că pe un astfel de fir se formează mai multe ciorchine, fiecare cu zece sau chiar mai multe roşii, iar la un ciclu de producţie recolta este de 12-13 kg.

„Sincer să fiu, producţia din acest an a fost chiar şi peste aşteptările mele. Am folosit sămânţă de calitate, ori de la firme de renume, ori create chiar de mine, am îngrijit plantele cum o fac de obicei şi aşa s-a ajuns la această supraproducţie de roşii”, a spus Vasile Mătrăşoaie.

Legumicultorul a arătat că sortimentele de roşii pe care le-a cultivat sunt, în general, pentru suc de roşii şi bulion, ceea ce au nevoie acum gospodinele pentru a se pregăti de iarna care se apropie.

„Roşiile care sunt folosite pentru suc sau pentru bulion trebuie să îndeplinească anumite condiţii, să aibă substanţă uscată, mult miez, coajă subţire şi să nu fie viţoasă”, a detaliat Vasile Mătrăşoaie.

În serele de la Dumbrăveni aşteaptă să fie recoltate câteva tone de roşii, pe care legumicultorul speră să le valorifice către sucevenii care doresc să mănânce produse ecologice şi de calitate.

Castraveţi şi varză pentru murăturile de peste iarnă

Şi pentru că anotimpul rece se apropie cu paşi repezi, castraveţii şi varza nu trebuie să lipsească din cămările cu provizii. Vasile Mătrăşoaie are oferte variate pentru ambele produse. Cele patru tipuri de castraveţi, provenite de la firme de profil din Ungaria, Olanda şi România, sunt perfecte pentru murături.

„Castraveţii trebuie să nu se înmoaie la murat, să nu prindă mucegai şi să nu le cadă floare. Dacă se respectă reţeta, garantez că murăturile se păstrează până în vara anului viitor în cele mai bune condiţii”, a dezvăluit Vasile Mătrăşoaie.

Iar pentru că arată unul şi unul, castraveţii au şi un mic secret: sunt culeşi din patru în patru zile.

Varza este un produs la fel de important, iar cine doreşte să mănânce sarmale are nevoie obligatoriu de aşa ceva. Din culturile legumicultorului de la Dumbrăveni nu lipseşte varza de Buzău originală, dar şi alte două tipuri tot pentru sarmale, varza lungă şi varza plată. Un alt tip de varză este cea olandeză, despre care Vasile Mătrăşoaie spune că se pliază perfect pentru salată.

Clienţii, convinşi că legumele sunt originale cu ziarul Monitorul

Palma unui om matur poate fi destul de mică pentru a compara ardeii care cresc în sera de la Dumbrăveni. Arată exact ca în spoturile publicitare, iar multă lume şi-a exprimat neîncrederea că pot proveni dintr-o fermă din Suceava şi nu au fost aduşi din Turcia sau din vreo altă ţară.

Iar această temere o simte cel mai des Maria Mătrăşoaie, soţia legumicultorului. Aceasta vinde produsele recoltate din ferma de la Dumbrăveni la Piaţa Mare din municipiul Suceava.

„De multe ori, oamenii se uită la ardei, gogoşari sau roşii şi nu cred că acestea sunt de pe pământul nostru. Am şi un ziar Monitorul şi le arăt că nu sunt poveşti şi că toate legumele sunt sută la sută originale. După ce cumpără o dată de la noi, oamenii revin şi spun că am avut dreptate, iar în plus ne mai aduc şi alţi clienţi. Nu ne-am propus să vindem decât produse de calitate, iar de acest lucru s-au convins toţi cei care au cumpărat de la noi”, a arătat Maria Mătrăşoaie.

Pe cele două tarabe din Piaţa Mare mai ajung şi alte legume de la Dumbrăveni, cum ar fi conopidă, morcov, ţelină, pătrunjel sau mărar.

Omul care a pus bazele acestei afaceri, Vasile Mătrăşoaie, se întreabă uneori: „Ce-mi trebuie mie atâta muncă şi bătaie de cap? Nu pot sta liniştit să-mi văd de mine oare?”

Răspunsul îl găseşti când îl priveşti pe Vasile Mătrăşoaie privindu-şi legumele. Acea dragoste cu care se uită la roşiile, ardeii şi gogoşarii săi, copiii lui, aşa cum îi numeşte sugestiv, face mai mult decât banii pe care-i câştigă din această afacere pretenţioasă.

Oricum, pentru legumicultorul din Dumbrăveni timpul nu mai are răbdare. Prima brumă bate deja la uşă, iar toate legumele care nu sunt protejate în sere vor fi compromise, mai puţin varza. De aceea, munca de la fermă este acum şi mai susţinută, iar lipsa unor ajutoare de nădejde îi dă mari bătăi de cap lui Vasile Mătrăşoaie.