Premierul Victor Ponta a intrat în malaxorul retrocedării pădurilor solicitate de Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor

Cele 166.813,50 de hectare de pădure pe care Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, prin intermediul Fondului Bisericesc Ortodox din Bucovina, le solicită statului român în instanţele de judecată au provocat un nou război al declaraţiilor. De data aceasta, între ÎPS Pimen, arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, şi premierul Victor Ponta.

Totul a plecat de la o discuţie între cei doi, în urma căreia şeful Guvernului a ieşit cu o declaraţie la postul de televiziune Antena 3. În cadrul emisiunii difuzate pe 29 martie 2013, premierul a afirmat: „Există o soluție discutată cu arhiepiscopul Sucevei. Din veniturile Regiei Pădurilor Suceava, o parte importantă să rămână pentru susținerea monumentelor istorice din Bucovina. Eu susțin această soluție”.

Nici pe departe, este reacţia oficială a ÎPS Pimen, care i-a transmis ieri o scrisoare deschisă prim-ministrului, prin care demontează afirmaţiile acestuia.

„Cu respectul cuvenit, vă întreb: În cadrul acelei discuții, eu am fost de acord cu soluția pe care spuneți acum că o susțineți? Eu vă răspund: Nu am acceptat această soluție și nici nu o voi accepta vreodată, din următoarele motive: această soluție este condiționată, după cum spune domnul director Sorin Ciobanu al Direcției Silvice Suceava, de renunțarea din partea noastră la procesul de retrocedare a acestei proprietăți confiscate de regimul comunist”, se arată în scrisoarea deschisă semnată de arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor.

„Ne este interzisă, sub pedeapsa cea mai mare, înstrăinarea bunurilor, a proprietăților bisericești”

ÎPS Pimen crede că ideea avansată public de Victor Ponta îl apropie mai mult de politicienii din perioada comunistă şi de cei care au încălcat în picioare dreptul la proprietate.

„Soluția amintită și susținută de Domnia Voastră sfidează legislația țării, legislația CEDO și legislația bisericească. Prin acest fel de a gândi și soluționa problema retrocedării proprietății confiscate de regimul comunist ne duce cu mintea la politicienii acelui regim și la legea secularizării averii bisericești din timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza”, se mai arată în scrisoarea deschisă către şeful Guvernului.

ÎPS Pimen a detaliat şi legile bisericeşti care nu-i permit să renunţe la cele 166.813 hectare de pădure pentru care a fost deschis procesul împotriva statului român acum 12 ani.

„Din punctul de vedere al dreptului bisericesc, ne este interzisă, sub pedeapsa cea mai mare, înstrăinarea bunurilor, a proprietăților bisericești (canoanele 12 al Sinodului VII ecumenic și 38 Apostolic)”, a menţionat arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor.

Moralitatea RNP şi a Direcţiei Silvice Suceava, puse sub semnul îndoielii

ÎPS Pimen a pus la îndoială şi moralitatea Regiei Naţionale a Pădurilor (RNP) şi a Direcţiei Silvice Suceava, dar şi a casei de avocatură care reprezintă interesele statului român în instanţele de judecată. Nemulţumirea arhiepiscopului Sucevei şi Rădăuţilor este legată de faptul că RNP şi Direcţia Silvică Suceava încearcă să demonstreze că Fondul Bisericesc Ortodox al Bucovinei nu a fost proprietar al pădurilor solicitate în instanţă, ci doar le-a administrat o anumită perioadă de timp.

„În cadrul procesului de retrocedare a proprietății confiscate, această instituție, Regia Națională a Pădurilor, ne-a obligat, în afara legii, să plătim o sumă foarte mare de bani pentru măsurarea terenurilor forestiere confiscate, iar măsurarea lor să se facă pe parcursul a peste zece ani. Nu știm dacă această măsurare poate să determine Regia să ne retrocedeze proprietatea. Numai Dumnezeu poate să-i înțelepțească pe politicienii care s-au instalat la putere prin minciună și jefuirea averii naționale și care corup oameni din Justiție. Nu vreau să mă număr în rândurile celor dezamăgiți!”, şi-a încheiat ÎPS Pimen scrisoarea deschisă către Victor Ponta.

12 ani de procese, nici o finalitate

Procesul care vizează cea mai mare retrocedare din istoria postdecembristă a României a avut un traseu extrem de sinuos. Peste câteva zile se împlinesc 12 ani de când a fost iniţiată acţiunea în instanţă, dar până în prezent nu s-a luat nici o decizie definitivă. Dosarul a fost plimbat pe la mai multe instanţe, inclusiv la instanţa supremă, în două rânduri, iar în acest moment a ajuns din nou la faza apelului. Iniţial, Fondul Bisericesc Ortodox din Bucovina a cerut 192.000 de hectare de păduri, dar de-a lungul celor 12 ani a primit circa 15.000 de hectare de păduri, câte 30 de hectare pentru fiecare unitate de cult. Aşa se face că acum pretenţiile s-au diminuat, la 166.813,50 ha, atât cât s-a stabilit de către Tribunalul Suceava. În acest moment, procesul este la Curtea de Apel Cluj, în faza unor expertize solicitate de Direcţia Silvică Suceava şi pe care magistraţii le-au admis.

Istoria în date a celor 12 ani de procese

12 aprilie 2001 – este înregistrată la Tribunalul Suceava acţiunea în revendicare şi rectificare tabulară

15 octombrie 2001 – Tribunalul Suceava respinge acţiunea pe excepţia prematurităţii

19 noiembrie 2002 – Curtea de Apel Suceava respinge apelul declarat de Fondul Bisericesc pe motiv că nu ar avea calitate procesuală

31 octombrie 2003 – Curtea Supremă de Justiţie (vechea denumire a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) admite recursul Fondului Bisericesc privind calitatea procesuală şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galaţi

4 martie 2004 – Curtea de Apel Galaţi respinge apelul declarat de Fondul Bisericesc şi menţine soluţia Tribunalului Suceava privind excepţia prematurităţii

13 octombrie 2005 – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite recursul formulat de Fondul Bisericesc şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Suceava

6 iulie 2006 – primul termen al procesului din rejudecare

13 martie 2007 – Tribunalul Suceava admite în parte acţiunea formulată de Fondul Bisericesc şi trece în proprietatea acestuia suprafaţa de 166.813,50 de hectare de pădure

2 noiembrie 2007 – Curtea de Apel Suceava constată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus strămutarea dosarului la Curtea de Apel Timişoara, iar ca urmare dosarul este scos de pe rol

14 decembrie 2009 – Curtea de Apel Timişoara a respins toate apelurile formulate în cauză şi a menţinut decizia Tribunalului Suceava din 13 martie 2007

14 martie 2011 – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite recursul formulat de statul român şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj.