Ei sunt sucevenii din TOP 10

Aseară, la Conacul Domnesc din Şcheia, a avut loc prima ediţie a Galei “Top 10 Suceveni”, eveniment organizat de cotidianul Monitorul de Suceava şi Camera de Comerţ şi Industrie Suceava.

În prezenţa a sute de invitaţi, într-o acţiune inedită la nivel judeţean, au fost premiate zece cazuri ale unor suceveni care, am considerat noi, au făcut lucruri deosebite pentru semenii lor, pentru comunităţile din care fac parte, pentru un judeţ întreg.

Sunt suceveni care nu au apărut pe afişe electorale, prin tabloide, nu au conturi consistente în bănci, nu conduc instituţii ori afaceri importante.

Sunt oameni simpli, dar în același timp speciali. Oameni cărora am ținut să le mulțumim, organizând o gală doar pentru ei. 

Aseară, ei, niște necunoscuți pentru mulţi dintre noi, au fost vedetele. 

Amănunte şi fotografii de la gala de marţi seară, ale cărei fonduri au fost destinate exclusiv unor cauze umanitare, vă vom prezenta în ediţia de mâine.

Astăzi, însă, vrem să vă povestim despre vedetele noastre. Ei sunt sucevenii din Top 10.

Preotul pompier

L-am întâlnit prima oară pe preotul Gabriel Puiu Florea, parohul al bisericii Sf. Dumitru din satul Cornu Luncii, acum două săptămâni. Am scris despre el în urmă cu câteva luni, am mai vorbit la telefon,  dar nu l-am întâlnit niciodată până atunci.

În toamna anului trecut, în urma unui incendiu devastator, şase gospodării din Cornu Luncii au fost distruse de flăcări, iar preotul Florea şi-a pus în cap să facă rost de o maşină de pompieri pentru comunitate. Autorităţile din comună i-au spus că nu sunt fonduri pentru asemenea achiziţie, însă de câteva luni faţa bisericească şi-a văzut dorinţa îndeplinită.

Nu prin vreo minune dumnezeiască, ci cu banii jos.

„De sus nu mai pică nimic în ziua de azi”

Preotul Florea şi-a vândut tractorul personal şi cu banii strânşi a cumpărat tocmai din Franţa o maşină de pompieri la mâna a doua, a treia … funcţionează, ce mai contează.

Preotul nu s-a mulțumit numai să cumpere mașina roșie cu girofar. S-a urcat la volan şi a cerut sprijinul Inspectoratului pentru Situații de Urgentă Suceava, iar în scurt timp a reușit să o doteze complet.

A găsit prin sat mai mulţi voluntari care să-l ajute în cazul vreunei nenorociri şi a făcut rost şi de echipamente.

A intervenit până acum la 13 incendii, iar tot satul e mândru acum de preotul lor pompier.

“Ar trebui ca fiecare să se gândească dacă poate face ceva pentru comunitate, să se ostenească şi să nu aștepte de sus, pentru că de sus nu mai pică nimic în ziua de azi”, ne învaţă părintele.

În curtea gospodăriei sale, şi-a amenajat şi o sursă de apă pentru ca la un incendiu mai puternic să nu fie nevoit să meargă să „facă plinul” până la râul Moldova şi să piardă astfel minute preţioase, care pot face diferenţa în cazul vreunei nenorociri.

Când nu merge cu maşina la incendii, îi mai ajută pe oamenii din sat: „Cum spuneam când am luat-o: să nu trebuiască să stingem focul, ci să udăm florile şi tot este important. Enoriaşii au fost bucuroşi pentru că nu ai nevoie numai de a stinge incendii de o maşină de pompieri ... <Părinte, am nevoie de maşină să-mi cureţi o fântână>, <Părinte, am nevoie de apă, fecioru îşi toarnă temelie la casă>...” Cât despre bani: „Toate astea sunt făcute voluntar şi fără bani, orice intervenţie cu maşina de pompieri, eu nu am acceptat nici un leu de la nimeni.”

Despre preotul Gabriel Puiu Florea se pot scrie pagini întregi. Are în curtea gospodăriei un atelier de tâmplărie şi unul de fierărie. Îşi suflecă marginile de la sutană şi se apucă de treabă: „M-a rugat un bătrân să-i fac o coadă de topor. Cum să nu îl ajut ...”

L-am lăsat pe şantierul noii biserici pe care o ridică acum în sat, pentru că cea veche e în stare avansată de degradare.

„Vă spun eu că o să vă întoarceţi la Cornu Luncii, să vedeți o biserică unicat”, ne strigă părintele la plecare.

Cea mai micuţă casă din Liteni

A venit iarna şi pe uliţa pe care locuieşte familia Pascariu. O mamă singură, Marcela, şi cei patru copii ai ei, trei băieţi de 6, 9 şi 12 ani şi o fată de 14 ani.

În urmă cu aproape un an, în micuţa lor casă, o cameră practic împărţită în două, au intrat voluntarii Salvaţi Copiii.

„Prima oară când am mers acolo, nu era chiar foarte frig afară. Dar era mai frig în casă, asta a fost prima senzaţie pe care am avut-o. Copiiierau îmbrăcaţi în casă”, îşi aminteşte Mircea Petriuc.

Casa, din chirpici, nu era izolată, iar pereţii erau plini de crăpături. Soba era una artizanală şi reprezenta un real pericol.

Mircea lucrează la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă şi s-a „înrolat” la Salvaţi Copiii, din dorinţa de a ajuta. Ca pompier a văzut multe nenorociri în timpul intervenţiilor la care a participat.

Când a intrat, însă, în locuinţa familiei Pascariu şi a realizat în ce condiţii trăiesc cei patru copii ai Marcelei, şi-a promis să facă tot ce-i stă în putinţă pentru a salva aceste suflete nevinovate.

„Am pus un zâmbet în acea casă”

Împreună cu Camelia Iordache, preşedinta Salvaţi Copiii Suceava, au pus pe hârtie proiectul CASA (Construim, Asistăm Social, Acţionăm) şi şi-au propus să facă o nouă casă familiei Pascariu.

Au făcut proiectul viitoarei case, iar costurile sunt în jur de 10.000 de euro. Au căutat sponsori şi, plini de optimism, au bătut pe la uşile mai multor societăţi. Fără prea mare succes însă.

Nu au abandonat planul lor şi au demarat o campanie pe Facebook, organizând şi un spectacol caritabil şi reuşind să strângă 2.900 de lei.

Din acei bani, Mircea, ajutat de mai mulţi colegi de la pompieri, a izolat casuţa familiei Pascariu, iar voluntarii de la Salvaţi Copiiii-au dat culoare la propriu şi la figurat. „Am pus un zâmbet în acea casă”, zâmbeşte emoţionat Mircea.

Ca şi când nu ar fi fost de ajuns necazurile familiei Pascariu, în urmă cu doi ani  Nicuşor, copilul de 9anişori, a fost bătut de colegi de la şcoală, reproşându-i-se că este sărăntoc. De atunci, copilul a dezvoltat un comportament psihotic şi a fost diagnosticat cu epilepsie, fiind sub tratament. A uitat să zâmbească, până când micuţa lor curte s-a umplut de voluntari ai organizaţiei Salvaţi Copiii. Sunt noii şi singurii lor prieteni.

În cea mai mică căsuţă din Liteni e acum cald. Afară a nins, iar cei patru copii şi mama lor au grijă unul de celălalt.

Marcela, mama, are grijă de doi bătrâni din sat şi munceşte aproape toată ziua. Câştigă 600 de lei, iar din aceşti bani şi din alocaţiile copiilor reuşeşte să-i ţină curaţi, să le dea de mâncare şi să-i trimită la şcoală.

Pentru că nu ştiu dacă Moş Crăciun va intra şi în căsuţa lor, copiii Marcelei nu s-au gândit încă ce i-ar putea cere.

Ar vrea totuşi, şopteşte Nicuşor, un brad împodobit în casă, lângă geam, să fie siguri că Moşul nu o să-i treacă cu vederea.

Iar Moşul va ajunge cu siguranţă, ne asigură Mircea şi Camelia, care nu vor să renunţe la planul lor şi speră ca la anul să reuşească să construiască o nouă casă familiei Pascariu.

Elevii de top de la „Nicu Gane”

Bogdan Baciu şi Constantin Popa sunt doi tineri de 19 ani, din municipiul Fălticeni, nominalizaţi în Top 10 Suceveni.

Bogdan a fost desemnat elevul anului în cadrul Galei Premiilor în Educaţie acordate de Fundaţia „Dinu Patriciu”, iar la 18 ani a ajuns cel mai tânăr delegat la Organizaţia Naţiunilor Unite, reprezentând România şi susținând un discurs despre situația tinerilor români şi problemele cu care se confruntă, în fața reprezentanţilor celor 192 de state membre.

Constantin a obţinut în luna august a acestui an medalia de aur la Olimpiada internaţională de geografie, desfăşurată la Koln, în Germania.

El a fost pe podium şi la ediţiile anterioare ale olimpiadei internaţionale, argint în 2011, în Cehia, respectiv bronz în 2010, în Taiwan.

Amândoi au fost numiţi cetăţeni de onoare ai municipiului Fălticeni. Constantin la 17 ani, Bogdan la 18 ani.

Cei doi au absolvit anul acesta Colegiul Naţional „Nicu Gane” şi, aveam să aflu chiar de la ei, au fost chiar colegi de clasă.

Acum sunt studenţi la Bucureşti, Bogdan la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, iar Constantin la Facultatea de Inginerie Aerospaţială.

Au pasiuni, au vise, ca oricare alţi tineri de vârsta lor. Sunt cât se poate de obişnuiţi, dar în acelaşi timp unici.

Fiţi convinşi că veţi mai auzi de ei, iar atunci să spuneţi tuturor: A, da, băieţii aceştia de la Fălticeni. Sunt în Top 10 Suceveni.

Minunile de la Marginea

La Marginea, una dintre cele mai frumoase comune din județ, oamenii fac minuni pentru oameni.

Cu aproape un sfert dintre localnici plecați la muncă prin toate colţurile lumii, Marginea a ajuns mai cunoscută în ultimii ani datorită solidarității localnicilor, decât prin ceramica neagră sau olăritul specifice comunei situate la câțiva kilometri de municipiul Rădăuți.

Vă amintiți? În 2009, mărginenii au construit un pod de lemn într-o singură zi, sătui să aștepte de aproape un an ca autoritățile să le facă podul distrus la inundații.

Mobilizarea exemplară de atunci, care a ajuns chiar şi în presa internațională, nu a fost o întâmplare, un caz singular.

Monitorul de Suceava v-a prezentat în acest an mai multe reportaje făcute la Marginea, de la locul unor case înghițite de incendii.

Se lucra de zor. Zeci de oameni din sat, ortodocși, penticostali şi baptişi deopotrivă, munceau cot la cot, pentru a le ridica case noi consătenilor cărora focul le-a luat în câteva ore tot ce au agonisit o viaţă întreagă.

Cu toţii erau voluntari şi lucrau cu materiale de construcții achiziționate tot cu ajutorul unor oameni cu dare de mână din comună care nu au putut rămâne impasibili la drama sătenilor care au rămas fără un acoperiş deasupra capului.

Copiii ajutau şi ei la ce puteau, iar femeile au organizat o bucătărie de campanie unde făceau mâncare pentru armata de muncitori.

Peste 20 de case au fost distruse de foc în ultimul an, iar în câteva săptâmâni au fost ridicate la loc ca printr-o minune. O minune făcută de oameni pentru oameni.

În spatele acestor acţiuni umanitare ale mărginenilor s-au aflat trei persoane care au reuşit să-i mobilizeze pe toţi ceilalţi.

Este vorba de Arcadie Boicu, reprezentantul comunităţii penticostale, şi preoţii ortodocşi Vasile Varctic şi Vasilică Nicanor Leuştean.

Cei trei i-au adunat pe săteni, au făcut chetă prin comună, reuşind de fiecare dată să implice zeci de voluntari şi firme locale la ridicarea caselor distruse în incendiile din ultimii ani.

Vrednic de Bucovina

Nu putea lipsi din această galerie de onoare şi cel care şi-a dedicat ani din viaţă pentru întregirea patrimoniului cultural şi pentru recuperarea identității bucovinene, scriitorul Ion Drăguşanul.

Lucrarea „Povestea aşezărilor bucovinene”, care prezintă în mai multe volume 288 de vetre de locuire din perimetrul bucovinean, se înscrie între cărţile fundamentale necesare cunoaşterii spiritualităţii bucovinene.

Cu copertele ilustrate cu reproduceri ale unor decupaje din tablourile lui Eugen Maximovici, volumele semnate de Ion Drăguşanul (care au ataşate la final harta etnografică a Bucovinei întocmită pe temeiul recensământului oficial din anul 1910) sunt rezultatul unei documentări laborioase şi reprezintă, ca şi alte cărţi ale sale, o scriere mărturisitoare. 

O scriere pentru a cărei documentare au trebuit aproape zece ani.

Primele două volume ale „Poveştii aşezărilor bucovinene” le-a scos în 500 de exemplare, iar marea majoritate s-au vândut deja.

A primit aprecieri chiar şi din străinătate, iar scrierile sale au răscolit sentimente de mult uitate printre mulţi bucovineni răspândiţi peste tot prin lume.

Ion Drăguşanul a redescoperit pentru bucovineni scriitori de valoare ai acestor meleaguri, le-a scos volume de autor, iar pe mulţi dintre contemporanii cu care împarte aceeași pasiune i-a ajutat să-şi publice lucrările.

„O, ce mare poezie am avut, ce mare literatură, ce artişti uriaşi am avut în arta plastică, dar nu-i ştim, ori asta am încercat eu să fac de-a lungul anilor şi, deşi sunt profund nemulţumit de mine că mi-am pierdut timpul cu aşa ceva într-o vreme ca asta, pe de altă parte sufletul meu este liniştit că ştiu că am încredinţat ceva viitorimii”, ne mărturisea recent scriitorul.

Profesorul de nota 10

La intrarea în Şcoala Gimnazială Nr. 3 din municipiul Suceava, pe un perete întreg, e un panou mare plin diplome şi medalii, de performanțe obţinute prin munca a generaţii la rând de elevi în sala de sport a unităţii de învăţământ. E un panou plin de fotografii cu copii fericiţi de primele lor realizări în viaţă.

Până acum câteva luni, sala de sport a şcolii arată groaznic.

Podeaua din sala de sport era veche şi roasă, vopseaua ştearsă, iar scândurile distanţate, adunând praf şi mizerie şi crescând riscul unor accidente.

Sătul să tot aştepte ca autorităţile să aloce bani pentru renovarea sălii de sport, profesorul de educaţie fizică Ioan Drăgoiu a făcut un lucru inedit şi, în luna august a acestui an, a iniţiat o campanie de strângere de fonduri.

Iar primii bani i-a investit chiar el. Din salariul său de profesor, Ioan Drăgoiu a donat 1.000 de lei, reprezentând două gradaţii de merit.

Iar apoi a început să bată pe la uşile mai multor societăţi şi oameni de afaceri, sperând în reuşita demersului său.

Degeaba s-a zbătut profesorul Drăgoi, pentru că încercările sale de a schimba suprafaţa veche din scândură au fost în zadar.

Ar fi putut foarte bine să-şi ia banii înapoi, să se mulţumească doar cu faptul că a încercat să facă ceva pentru a schimba imaginea dezolantă a sălii de sport.

Şi totuşi profesorul nu s-a lăsat. A mai pus câteva sute de lei şi a reuşit de unul singur să zugrăvească, să refacă toată pardoseala, să revopsească marcajele, să pună plase de protecţie şi plase la porţi.

Ioan Drăgoiu a dat culoare la propriu sălii de sport. Din propriul buzunar.

Eroul în uniformă

Era într-o seară friguroasă de mai, când alarma a sunat în dispeceratul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Suceava.

Mașinile salvatorilor au ieșit imediat pe poartă, misiunea fiind de a salva o adolescentă care voia să-şi pună capăt zilelor în zona podului de la Bazar de peste râul Suceava.

Plutonierul Paul Balahura era de serviciu în acea seară şi a fost unul dintre salvatorii trimişi la faţa locului.

Paul avea să salveze o viaţă, riscând-o pe a lui. Pentru o necunoscută, o fată de 16 ani, elevă, pe care nu a mai văzut-o niciodată.

Echipajul SMURD a ajuns în câteva minute la locul intervenţiei. Salvatorii au observat o tânără care era deja în apă până la nivelul gâtului şi continua să înainteze, deşi mai multe persoane, printre care şi doi poliţişti, o rugau să se întoarcă.

Deşi în mod normal, aşa cum sunt procedurile, ar fi trebuit să aștepte sosirea mașinii cu barca pneumatică de salvare, Paul, asistent medical generalist în cadrul SMURD, şi-a dat seama că situația era una critică, iar adolescenta dispărea sub apele învolburate de curenții din zona podului. 

A sărit în apă, a înotat până la tânără, a prins-o şi a reuşit să o scoată la mal.

A salvat o viaţă de om. A unui copil de altfel, o elevă în clasa a X-a la Colegiul „Mihai Eminescu” din Suceava, care într-un moment de rătăcire a crezut că doar aşa se pot rezolva probleme pe care le avea la şcoală.

Era depresivă, din cauza unor note proaste la matematică.

„Am fost mândru de colegul meu. Orice secundă trecută în plus ar fi presupus înecarea victimei în râul Suceava”, declara colonelul Ion Burlui, şeful ISU Suceava.

Pentru eleva pe care a salvat-o din apele râului Suceava, Paul ar trebui să fie un erou. Nu a mai văzut-o niciodată de atunci şi nici nu ar recunoaşte-o pe stradă dacă ar trece pe lângă el.

Poate că fata nici măcar nu i-ar spune mulţumesc.

Cu toate astea, plutonierul mărturisește că ar reacționa la fel şi mâine dacă ar fi în fața unei situații similare.   

Cadoul făcut unui oraș întreg

13 septembrie 2012. „Simfonii de toamnă”. O seară extraordinară, o vreme superbă, o amintire cât se poate de plăcută.

Ştiam de acel concert simfonic în aer liber, dar, recunosc, nu am fost acolo. Am văzut apoi imaginile. Şi le-am revăzut. O dată, de două ori ... Nu îmi venea să cred că se întâmpla în centrul Sucevei, chiar în faţa Palatului Administrativ.

Era o mare de oameni, aproape 1.000 pe scaune şi alte câteva sute pe trotuarul din Parcul Central, în picioare sau pe băncile din faţa Bisericii Catolice şi a Muzeului de Ştiinţele Naturii.

Zeci de artişti pe scenă ai Filarmonicii din Botoşani şi o atmosferă unică. Cel puţin pentru oraşul nostru.

Luat de val ... sau de vals, te puteai imagina foarte uşor în orice capitală europeană, iar pentru cele două ore magice oferite, pentru cadoul făcut unui oraş întreg, clubul Rotary Suceava, organizatorul evenimentului, primește nominalizarea noastră în Top 10.

Rotarienii vor să repete concertul simfonic în aer liber, eveniment care să devină cu timpul o tradiție pentru Suceava.

„Ne-am propus ca în primăvară să îl repetăm, urmează să vedem dacă va fi tot acolo sau în faţa Casei de Cultură”, a dat vestea bună, zilele trecute, preşedinta Rotary Suceava, Adriana Zgăbei.

Familia cu peste 100 de copii 

Există în România un loc aşa cum nu mai găseşti nicăieri în ţară, iar acesta este la Rădăuţi. Chiar la intrare în municipiu.

Aici, peste 100 de copii care au trecut prin adevărate drame sufleteşti, care au uitat la un moment dat să zâmbească sau să viseze ori care nici măcar nu au ştiut ce înseamnă aceste lucrurişi-au găsit familia.

E, dacă vreţi, un rai pe pământ al acestor copii, care au primit o nouă şansă. O nouă viaţă.

Așezământul de copii „Sf. Ierarh Leontie” de la Rădăuți este un proiect inedit în România, un proiect care a luat naștere datorităpărintelui arhimandrit Iustin Dragomir, stareţul Mănăstirii Bogdana.

Părintele s-a zbătut să dea viață visului de a aduce speranță în sufletele greu încercate ale copiilor care, împinși de foame, de sărăcie, băteau zi de zi la porţile mănăstirii.

Complexul a fost dat parțial în folosință, iar acum e casă pentru nu mai puţin de 114 copii, de la micuţi de 2 anișori la tineri ajunşi la majorat.

Grupaţi pe vârste, băieţi şi fete locuiesc în zece vile în cadrul aşezământului. Pe dinafară, pentru cine nu ştie, arată ca un cartier de lux, în care zici sigur că locuiesc cine ştie ce persoane înstărite. Şi da, de ce nu, dincolo de porţile mari ale complexului, e bogăţie mare. Sufletească. 

Copiii merg la școli şi grădinițe din Rădăuți, fiind duşi şi luaţi de la ore cu microbuzele centrului.

Au la așezământ teren de sport, sală de calculatoare, atelier de creaţie, tot ce au nevoie pentru a-şi petrece timpul liber într-un mod cât mai plăcut.

Au medic, trei asistente şi program de alimentaţie calculat special pentru a le oferi necesarul de calorii şi vitamine.

Sunt în schimb şi reguli de respectat, fiecare casă având regulamentul ei.

Care şi când face curăţenie la bucătărie, cine duce rufele la spălătorie, cine şterge praful ... sarcinile sunt bine împărţite, tocmai pentru a-i responsabiliza.

Tată şi mamă le sunt arhidiaconul Iustin Tănase, un tânăr preot care are în grijă complexul, şi maica Ecaterina, psihologul aşezământului.

Fondurile destinate acestui proiect nu acoperă de multe ori nici măcar jumătate din necesar, însă stareţul Iustin Dragomir direcţionează veniturile şi resursele Mănăstirii Bogdana către micuţii cu suflet mare de la aşezământul de la intrarea în Rădăuţi. „Rezultatele nu sunt bune, ci sunt foarte bune. Dacă în prima fază ne-am confruntat cu copii care nu voiau să meargă la şcoală, acum promovabilitatea este de sută la sută, în primul trimestru al anului trecut aveam 18 premianţi, iar vara asta 31. Astă iarnă, în vacanţă, aveam 87 de copii, din  care 48 au plecat în vacanţă, vara asta au fost 112 şi nu a mai vrut să plece nici unul acasă”, zâmbește cu căldură arhimandritul Iustin Dragomir, cel care îşi merită cu prisosință locul în Top 10 Suceveni.