Şcoală de scafandri de agrement, la Suceava

Un tânăr în vârstă de 30 de ani, instructor de scufundări atestat de National Association of Underwater Instructors (NAUI - una dintre cele mai importante asociaţii din lume de brevetare a scafandrilor şi instructorilor de scufundare), vine cu un proiect inedit şi ambiţios pentru judeţul Suceava: o şcoală de scafandri amatori, ale cărei cursuri au început deja în aceste zile cu prima tură de elevi.

„Se bucurau ca nişte copii când am găsit împreună, pentru prima dată, un vaporaş scufundat într-un lac”

Andrei Babiaş, din municipiul Suceava, este unul dintre puţinii instructori români de scafandri atestaţi NAUI care au rămas să profeseze în ţară şi singurul care încearcă, la Suceava, să scoată şi bani din acest hobby al său şi să împărtăşească cât mai multor clienţi cunoştinţele pe care le-a dobândit în ultimii doi ani de zile.  

Când vine vorba de scufundările de agrement, explică tânărul sucevean, prima imagine care ne vine multora în minte este cea a unei destinaţii exotice, cu scafandri înotând prin ape tropicale, foarte limpezi, cu recife de corali, fel de fel de peşti viu coloraţi ori vietăţi marine din cele mai ciudate.

„Scufundări se pot face oriunde este apă: mări, lacuri, râuri, peşteri inundate, cariere inundate etc.”, explică Andrei Babiaş, susţinând că Marea Neagră, comparativ cu alte mări tropicale, are multe zone neexplorate.

„Nu de puţine ori, turişti străini care au văzut mări dintre cele mai exotice de pe întreg globul au fost impresionaţi de partea subacvatică a litoralului romanesc. Cu greu se mai găsesc în lume ape neexplorate de scafandri. Ori de câte ori le povesteam că sunt epave în apele noastre, că avem peşteri scufundate neexplorate, că cea mai mare parte din adâncurile lacurilor noastre încă nu au fost tulburate de scafandri, făceau nişte ochi mari şi curioşi de parcă le povesteam de cine ştie ce minuni. Am un grup de poloni care, o dată la patru-cinci luni, vine în România tocmai pentru asta, pentru sentimentul fantastic de a fi primul care descoperă ceva, care ajunge undeva unde nimeni nu a mai îndrăznit să ajungă”, mărturiseşte tânărul instructor.

Andrei Babiaş povesteşte că a cunoscut la un moment dat un grup de patru americani, pasionaţi de comorile de sub ape, care s-au scufundat la epave dintre cele mai vestite din lume: „Se bucurau ca nişte copii atunci când am găsit împreună pentru prima dată un vaporaş scufundat într-un lac de la noi. Ţin minte şi acum cât de fericiţi erau, deşi vizibilitatea era aproape zero.”

Scafandrii, şcoliţi în bazinul de înot de la Universitate

Primii elevi ai cursului de scafandru (n.r.- NAUI Scuba Diver – scafandru nivel 1), predat de instructorul Andrei Babiaş, au început deja lecţiile, în bazinul de înot al Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava.

Vor fi în total 14 ore de teorie, 17 ore de practică, din care zece în apă, şi cinci scufundări în ape deschide, durata totală fiind de aproximativ o lună de zile.

Cursul costă 599 de lei, iar în preţ este inclus şi brevetul de scafandru, cu care cursanţii vor putea să se scufunde peste tot în lume, până la 18 metri adâncime. De asemenea, instructorul asigură cursanţilor şi echipamentul, accesul la bazin, dar şi materialele de curs, traduse în română.

Cât despre condiţii, ne explică Andrei Babiaş, cursanţii trebuie să aibă cel puţin 15 ani şi să fie apţi medical.

“La sfârşitul cursului, participantul are cunoştinţele teoretice şi practice pentru a face scufundări fără supraveghetor”, subliniază instructorul de scafandri, precizând că, la ora actuală, scufundările sunt considerate o activitate recreaţională, fiind mult mai sigure, din punct de vedere al statisticilor, decât alpinismul şi parapanta.

Un echipament complet de scafandru poate ajunge chiar şi la 5.000 de euro, însă instructorul sucevean spune că, dacă ştii unde să cauţi pe internet, poţi face economii chiar şi de câteva mii de euro, precizând că e dispus să-i ajute pe toţi cei interesaţi.

„Ştiu că este greu pentru începători. M-am lovit şi eu de latura financiară în achiziţia echipamentului, dar dacă se deschid <uşile> care trebuie, se pot achiziţiona echipamente de diving la preţuri foarte accesibile. Este un sport/hobby la fel de costisitor ca oricare altul, dacă luăm anumite limite în calcul”, explică Andrei.

E convins că o bună parte dintre clienţii săi nu se vor opri doar la primul curs şi vor dori să afle şi afle cât mai multe despre scufundările de noapte, la epave, scufundările de adâncime etc., sperând că astfel va dezvolta o mică comunitate de suceveni pasionaţi de lumea din adâncuri.

Toţi cei interesaţi îi pot scrie un e-mail pe adresa babias.andrei@gmail.com.

Povestiri de sub apă, la 30 de metri adâncime

Una dintre povestirile preferate ale lui Andrei Babiaş e de pe vremea când încă era un învăţăcel al scufundărilor şi, împreună cu mai mulţi amici din Constanţa, unde de altfel a şi îmbrăcat pentru prima oară un costum de scafandru, a coborât la adâncime de 30 de metri în apă, la epava unui submarin rusesc din al Doilea Război Mondial, cu o lungime de 58,7 metri, un submarin la bordul căruia era un echipaj de aproximativ 42-44 de marinari şi care s-a scufundat în 1944, fără să existe supravieţuitori.

“Mă străbate şi acum un fior când mă gândesc că priveam practic sicriul celor care au servit pe acest submarin. E impresionantă imaginea fantasticei maşini de luptă, rece şi inertă, care se odihneşte acum pe fundul Mării Negre. Îmi vine în minte, ca şi când tocmai aş fi ieşit la suprafaţa apei, imaginea turnului cu cele două periscoape, silueta tunului, forma graţioasă a botului arcuit al submarinului, a cărui linie se pierde undeva în nisipul de pe fundul mării, dar totodată mă gândesc involuntar la ultimele clipe ale celor care au murit în interiorul acelei epave, dar şi la posibilele victime făcute de acest submarin pe perioada războiului, la vapoarele scufundate de acesta. Porţiunile care lipsesc din corpul submarinului stau mărturie tragediei prin care a trecut nava. Pe puntea din faţă se vede clar tunul de calibru mic folosit pe timpul ieşirilor la suprafaţă. Pentru un începător în ale scufundărilor, aşa cum eram eu la acea vreme, această tură reprezintă o filă de valoare în log-book (n.r. - jurnalul de scufundări al fiecărui scafandru), iar dacă mai pun la calcul şi faptul că la momentul scufundării mă număram printre primii zece oameni care au ajuns la aceasta epavă, satisfacţia este şi mai mare. Este o experienţă care, în viziunea mea, trebuie încercată măcar o dată în viaţă”, îşi aminteşte cu plăcere tânărul instructor.

„Am un singur regret, că nu am început mai devreme”

Acum câţiva ani, Andrei Babiaş nici nu se gândea că va ajunge să fie scafandru, că se va scufunda de sute de ori şi că va căuta tot felul de provocări pe fundul mărilor sau lacurilor. Era agent de vânzări în Rădăuţi şi Suceava şi nu făcuse înot de performanţă. A încercat o perioadă o afacere în domeniul amenajărilor interioare, iar în 2008 avea să înceapă marea provocare. Prietena sa, actuala logodnică, s-a mutat cu serviciul la Constanţa, iar Andrei a urmat-o în oraşul de la malul Mării Negre. La un moment dat, şi-a găsit un job la un centru de scufundări şi aici a început să facă primele cursuri. Pe măsură ce învăţa tot mai multe despre scufundări, acestea au devenit marea sa pasiune, iar Andrei şi-a vândut până şi motocicletă, o Honda CBR 900 RR (Fire Blade), pentru a putea plăti cursurile şi a parcurge toate etapele până la brevetul de instructor NAUI. Numai ultimele două cursuri l-au costat în jur de 5.000 de euro. Examenul final, pentru a obţine clasificarea de instructor NAUI, l-a susţinut pe 29 şi 30 decembrie 2010 şi a constat în şase prezentări teoretice (simulare de lecţii predate viitorilor cursanţi), patru evaluări în bazin şi trei scufundări în mare.

“Până acum cred că am investit undeva între 8.000 şi 10.000 de euro în această pasiune. Am încetat la un moment dat să mai contorizez sumele alocate. În aceşti bani, intră inclusiv cursurile de instructor. Daca este să mă uit acum în urmă la tot ce a însemnat aceasta <aventură>, pot să spun că am un singur regret, ca nu am început mai devreme. Fiecare scufundare este unică... nu am întâlnit încă pe cineva care să spună că el a făcut şi a văzut tot în diving (n.r. scufundări)”.