Suceava are cel mai aglomerat adăpost de câini din ţară

Un oraş sufocat de câini vagabonzi. Mii de câini fără stăpân bântuie străzile Sucevei, în căutarea hranei şi a unui adăpost, în vreme ce sute de suceveni ajung anual în Spital, cu muşcături. În fiecare dimineaţă, zeci de copii, cu ghiozdanul în spate, se strecoară cu grijă printre blocuri, cu ochii în patru şi chiar cu spatele lipit de un zid, de teama de a nu fi atacaţi de câinii care dorm pe stradă şi care ar putea considera că le-au călcat teritoriul, ori doar pentru că le simt frica pe care nu şi-o pot stăpâni.

În acelaşi timp, sunt bătrâni care nu vor să mai iasă din casă, din aceleaşi motive. Pentru ei, cel mai bun prieten al omului, sălbăticit de viaţa în stradă, e cel mai periculos animal.

Efectele unei legi ignorate

În Suceava, legea care prevedea eutanasierea câinilor vagabonzi, în termen de 15 zile de la prinderea lor, nu a fost aplicată niciodată. Au avut grijă de asta reprezentanţii asociaţiilor de protecţie a animalelor, care s-au împotrivit pe toate căile posibile, deşi, de-a lungul timpului, măsurile sugerate de ei şi adoptate de municipalitate s-au dovedit ineficiente.

Străzile sunt pline de câini, iar adăpostul din lunca Sucevei, în care până acum au fost căraţi aproape 2000 de câini, nu înseamnă nici pentru acele animale viaţă, ci doar supravieţuire.

Adăpostul foamei

Cea mai eficientă metodă de a-i ţine pe suceveni departe de colţii câinilor vagabonzi s-a dovedit a fi prinderea lor şi închiderea în ţarcurile amenajate pe un teren închiriat de Primărie, de la o firmă de construcţii, în lunca râului Suceava.

Pe o suprafaţă de 1700 de metri pătraţi au început să fie amenajate ţarcuri şi cuşti, în care sunt adunaţi, în prezent, aproape 800 de câini vagabonzi.

Sunt aduşi aici cei care au putut fi prinşi, din diferite zone ale oraşului, acolo unde oamenii, terorizaţi de prezenţa lor, au făcut sesizări peste sesizări.

Majoritatea sunt de talie mică, care au putut fi prinşi mai uşor, în vreme ce pe străzi au rămas în continuare exemplarele puternice, care au dispărut din zonă imediat ce au apărut hingherii.

De cum simt apropierea îngrijitorilor, care cară câte o găleată cu un fel de amestec de mălai, cu diverse resturi alimentare colectate de pe la cantine, restaurante şi depozite de alimente, care scapă astfel de produsele pe cale să expire, animalele devin foarte agitate.

Se împing şi se hărţuiesc pentru un loc cât mai aproape de uşa metalică a ţarcului, iar chiar de la primul pas făcut de cel ce le cară hrana, câinii se năpustesc frenetic asupra găleţii, încercând să prindă ceva hrană.

Castroanele în care e răsturnată găleata se golesc în mai puţin de cinci secunde, iar cei care au reuşit să prindă ceva mai consistent trebuie să se bată cu ceilalţi, pentru a se bucura de prada lor. Cei mai mici şi mai slabi nu au decât să lingă castronul gol, amăgindu-şi foamea.

Pe zi, sutelor de câini din ţarcuri li se dau cam 30-40 de kilograme de mâncare, adică exact conform proverbului – “două paie la trei măgari”.

De ani de zile, reprezentanţii asociaţiei de protecţie a animalelor, care are contract cu Primăria, se laudă că le asigură hrana acestor nefericite creaturi, pentru care libertatea de a trăi înseamnă să privească spre cer şi prin ochiurile gardului, luptând pentru fiecare gură de mâncare.

Bani europeni pentru câini suceveni

Pe străzi, câinii reprezintă un pericol, mai ales atunci când se adună în haite, rareori fiind cazuri în care atacă singuri.

În adăpost, lipsiţi de libertate şi privaţi de hrană suficientă, cei mai buni prieteni ai omului au fost transformaţi în nişte suflete chinuite, ţinute artificial în viaţă, doar pentru a satisface anumite orgolii şi interese.

De-a lungul timpului, asociaţiile de protecţie a animalelor au tot obţinut bani, sume foarte consistente, de ordinul zecilor de mii de euro, în special din Germania, pentru a rezolva problema câinilor vagabonzi.  

După ce s-au certat pe aceşti bani şi s-au scindat în alte asociaţii, unele au dispărut cu totul din “peisaj”, iar în urma lor nu a rămas nimic, nici măcar câinii care au fost „adoptaţi” de la adăpostul Primăriei şi care au ajuns din nou pe stradă.

O situaţie fără scăpare

Acum, o controversată lege interzice total eutanasierea, deşi nici vechea lege nu a fost abrogată.

Singura soluţie pentru ca pe străzi să fie cât mai puţini câini e ca aceştia să fie aduşi în adăpostul din lunca Sucevei, care, chiar şi până acum, a fost cel mai aglomerat din ţară.

În aproape toate localităţile ţării, eutanasierea a fost soluţia adoptată pentru a reduce numărul câinilor vagabonzi. La Sibiu, adăpostul amenajat de Primărie nu are decât 50 de locuri, suficiente pentru cazarea câinilor, până când li se făcea injecţia letală sau erau adoptaţi.

În Bucureşti, cele două adăposturi de câini, cu o capacitate totală de mai puţin de 500 de locuri, au fost mai mult decât suficiente, deoarece câinii erau eutanasiaţi în 15 zile, conform legii.

În Botoşani, adăpostul are 350 de locuri, şi e plin doar acum, după ce s-a interzis eutanasierea.

În Suceava, în adăpostul din lunca Sucevei sunt deja aproape 800 de câini, iar zilnic sunt aduşi minim 5-6 noi, capturaţi de pe străzi. De multe ori, după ce sunt sterilizaţi, câinii sunt lăsaţi din nou în stradă, aşa cum s-a făcut în majoritatea campaniilor de până acum.

Practic, pentru a scăpa de o ameninţare, sucevenii trebuie să aştepte ca acei câini sterilizaţi să moară de bătrâneţe, în vreme ce sute şi sute de noi câini sunt aduşi la Suceava cu maşinile, iar alţii se nasc zi de zi printre blocuri, perpetuând o situaţie care nu are nici o şansă de rezolvare.