Suceava are cel mai aglomerat adăpost de câini din țară

Un oraș sufocat de câini vagabonzi. Mii de câini fără stăpân bântuie străzile Sucevei, în căutarea hranei și a unui adăpost, în vreme ce sute de suceveni ajung anual în Spital, cu mușcături. În fiecare dimineață, zeci de copii, cu ghiozdanul în spate, se strecoară cu grijă printre blocuri, cu ochii în patru și chiar cu spatele lipit de un zid, de teama de a nu fi atacați de câinii care dorm pe stradă și care ar putea considera că le-au călcat teritoriul, ori doar pentru că le simt frica pe care nu și-o pot stăpâni.
În același timp, sunt bătrâni care nu vor să mai iasă din casă, din aceleași motive. Pentru ei, cel mai bun prieten al omului, sălbăticit de viața în stradă, e cel mai periculos animal.
Efectele unei legi ignorate
În Suceava, legea care prevedea eutanasierea câinilor vagabonzi, în termen de 15 zile de la prinderea lor, nu a fost aplicată niciodată. Au avut grijă de asta reprezentanții asociațiilor de protecție a animalelor, care s-au împotrivit pe toate căile posibile, deși, de-a lungul timpului, măsurile sugerate de ei și adoptate de municipalitate s-au dovedit ineficiente.
Străzile sunt pline de câini, iar adăpostul din lunca Sucevei, în care până acum au fost cărați aproape 2000 de câini, nu înseamnă nici pentru acele animale viață, ci doar supraviețuire.
Adăpostul foamei
Cea mai eficientă metodă de a-i ține pe suceveni departe de colții câinilor vagabonzi s-a dovedit a fi prinderea lor și închiderea în țarcurile amenajate pe un teren închiriat de Primărie, de la o firmă de construcții, în lunca râului Suceava.
Pe o suprafață de 1700 de metri pătrați au început să fie amenajate țarcuri și cuști, în care sunt adunați, în prezent, aproape 800 de câini vagabonzi.
Sunt aduși aici cei care au putut fi prinși, din diferite zone ale orașului, acolo unde oamenii, terorizați de prezența lor, au făcut sesizări peste sesizări.
Majoritatea sunt de talie mică, care au putut fi prinși mai ușor, în vreme ce pe străzi au rămas în continuare exemplarele puternice, care au dispărut din zonă imediat ce au apărut hingherii.
De cum simt apropierea îngrijitorilor, care cară câte o găleată cu un fel de amestec de mălai, cu diverse resturi alimentare colectate de pe la cantine, restaurante și depozite de alimente, care scapă astfel de produsele pe cale să expire, animalele devin foarte agitate.
Se împing și se hărțuiesc pentru un loc cât mai aproape de ușa metalică a țarcului, iar chiar de la primul pas făcut de cel ce le cară hrana, câinii se năpustesc frenetic asupra găleții, încercând să prindă ceva hrană.
Castroanele în care e răsturnată găleata se golesc în mai puțin de cinci secunde, iar cei care au reușit să prindă ceva mai consistent trebuie să se bată cu ceilalți, pentru a se bucura de prada lor. Cei mai mici și mai slabi nu au decât să lingă castronul gol, amăgindu-și foamea.
Pe zi, sutelor de câini din țarcuri li se dau cam 30-40 de kilograme de mâncare, adică exact conform proverbului – “două paie la trei măgari”.
De ani de zile, reprezentanții asociației de protecție a animalelor, care are contract cu Primăria, se laudă că le asigură hrana acestor nefericite creaturi, pentru care libertatea de a trăi înseamnă să privească spre cer și prin ochiurile gardului, luptând pentru fiecare gură de mâncare.
Bani europeni pentru câini suceveni
Pe străzi, câinii reprezintă un pericol, mai ales atunci când se adună în haite, rareori fiind cazuri în care atacă singuri.
În adăpost, lipsiți de libertate și privați de hrană suficientă, cei mai buni prieteni ai omului au fost transformați în niște suflete chinuite, ținute artificial în viață, doar pentru a satisface anumite orgolii și interese.
De-a lungul timpului, asociațiile de protecție a animalelor au tot obținut bani, sume foarte consistente, de ordinul zecilor de mii de euro, în special din Germania, pentru a rezolva problema câinilor vagabonzi.
După ce s-au certat pe acești bani și s-au scindat în alte asociații, unele au dispărut cu totul din “peisaj”, iar în urma lor nu a rămas nimic, nici măcar câinii care au fost „adoptați” de la adăpostul Primăriei și care au ajuns din nou pe stradă.
O situație fără scăpare
Acum, o controversată lege interzice total eutanasierea, deși nici vechea lege nu a fost abrogată.
Singura soluție pentru ca pe străzi să fie cât mai puțini câini e ca aceștia să fie aduși în adăpostul din lunca Sucevei, care, chiar și până acum, a fost cel mai aglomerat din țară.
În aproape toate localitățile țării, eutanasierea a fost soluția adoptată pentru a reduce numărul câinilor vagabonzi. La Sibiu, adăpostul amenajat de Primărie nu are decât 50 de locuri, suficiente pentru cazarea câinilor, până când li se făcea injecția letală sau erau adoptați.
În București, cele două adăposturi de câini, cu o capacitate totală de mai puțin de 500 de locuri, au fost mai mult decât suficiente, deoarece câinii erau eutanasiați în 15 zile, conform legii.
În Botoșani, adăpostul are 350 de locuri, și e plin doar acum, după ce s-a interzis eutanasierea.
În Suceava, în adăpostul din lunca Sucevei sunt deja aproape 800 de câini, iar zilnic sunt aduși minim 5-6 noi, capturați de pe străzi. De multe ori, după ce sunt sterilizați, câinii sunt lăsați din nou în stradă, așa cum s-a făcut în majoritatea campaniilor de până acum.
Practic, pentru a scăpa de o amenințare, sucevenii trebuie să aștepte ca acei câini sterilizați să moară de bătrânețe, în vreme ce sute și sute de noi câini sunt aduși la Suceava cu mașinile, iar alții se nasc zi de zi printre blocuri, perpetuând o situație care nu are nici o șansă de rezolvare.