Revista „Obcina Literară”

Primul număr pe anul în curs al revistei „Obcina Literară”, publicaţie a ONG-ului „Muzeul Rural Emilianus - Horodnic”, care prezintă pe copertă chipul lui Eminescu (spre a-i cinsti memoria, ca la fiecare început de an, dar şi pentru că artista plastică Marcela Larionescu - membră a colectivului de redacţie - a fost onorată cu „Premiul de excelenţă” la Expoziţia-concurs Internaţional de Creaţie Plastică „Eminesciana”), se deschide abrupt, cu o incursiune în romanul cenzurat şi nepublicat „Refugiaţii”, de Vasile Ţigănescu.

Incursiune pe care ne-o propune Elisabeta Prelipcean „pentru a nu lăsa să piară amintirea unor adevăraţi români patrioţi, care au avut curajul să înfrunte destinul”.

O răsfoire în continuare a revistei este o adevărată călătorie în lumea antologiilor realizate de colaboratorii revistei: „Antologia de umor rural” (2012), „Antologia de umor galinaceu” şi „Antologia de umor politic” (2013).

Stau apoi, faţă-n faţă, într-un duel de sonete umoristice, Ion Bolocan şi Emil Ianuş, iar prozatorul Dumitru Parasca ne spune cum putem să învingem un... extraterestru.

Profesorul Emil Simion publică o proză scurtă despre... riscurile adrenalinei, iar Decebal Alexandru Seul scrie despre „Viaţa între săbii!”.

Pagina lirică îi aparţine Oltei Lungoci, iar Gheorghe Dolinski ne prezintă, din calendarul manifestărilor anului precedent, două activităţi organizate cu sprijinul Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina.

Cronica plastică îi aparţine subsemnatului şi-l vizează pe artistul bucovinean Radu Bercea, care „Înfăşurat în iarnă, cu privirea spre flori” a expus, în ziua de Înainteprăznuirea Naşterii Domnului, la Casa de Cultură din Gura Humorului.

Vichentie Nicolaiciuc (ale cărui repere bio-bibliografice sunt prezentate de Ion Cozmei şi Ion Prelipcean) ne propune o „precuvântare cu unele lămuriri” despre o operă literară în proză („Devenire”), iar Gavril I. Crăciun ne prezintă efigia omului politic şi patriotului unionist Vasile Bodnărescu.

Încheierea o face Emil Ianuş cu „Urătura Horodniceanului”, din care repoducem finalul: „Iar de-aici până-n Osoi / Un ogor de păpuşoi / Cu ştiuleţi de Euroi / Poate-aşa scăpăm şi noi / De necazuri şi nevoi”.