Publicul sucevean a fost cucerit miercuri seară de balerinii ruşi, care au susţinut un spectacol plin de culoare, de ritm şi muzică, „Regalul baletului rus” (surâsul trist al lui P.I. Ceaikovski), pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor Suceava.
„Regalul baletului rus”, un colaj artistic din operele „Lacul lebedelor”, „Spărgătorul de nuci” şi „Frumoasa din pădurea adormită”, i-a fascinat pe suceveni. Din păcate, sala mare a Casei de Cultură nu a fost plină de spectatori. Preţul biletelor (100 de lei sau 80 de lei, elevi, studenţi, pensionari) ar putea fi o scuză, dar nu şi pentru cei care se plâng că nu vin mari spectacole în urbea suceveană, oameni care îşi permit să cumpere un bilet, dar atunci când oraşul este plin de afişe care anunţă spectacole de top nu participă la evenimente.
Fără aplauze la scenă deschisă
Cele câteva sute de suceveni care au ales să vadă „Regalul baletului rus” nu au regretat. Singurul minus al spectacolului, dacă putem să-l numim aşa, este acela că au lipsit, la final, aplauzele la scenă deschisă, acel moment unic prin care spectatorii îşi răsplătesc artiştii, în picioare, aplaudându-i minute în şir. După ce a căzut cortina, la finalul operei „Frumoasa din pădurea adormită”, artiştii ruşi nu au revenit pe scenă, pentru a-şi „culege” roadele, binemeritatele aplauze.
A existat chiar un moment de derută în rândul publicului, care nu ştia dacă spectacolul a luat sfârşit sau artiştii s-au retras, pentru câteva minute, în spatele cortinei, în timp ce decorul va fi schimbat şi spectacolul va continua. Nu s-a întâmplat aşa. Publicul s-a ridicat în picioare, nu pentru a aplauda, ci pentru a pleca spre case, amuzat de situaţia creată de balerinii ruşi.
Au transmis multă emoţie
Artiştii de la Mariinsky Theatre Sankt Petersburg, împreună cu Maria Allash, prim-solistă a Teatrului Bolshoi din Moscova, şi-au demonstrat talentul, au arătat ce înseamnă ritmul, siguranţa, eleganţa în mişcare. După sute de ore de pregătire, de efort, de repetiţii, balerinii formaţi la vestitele şcolile ruseşti au transmis emoţie publicului sucevean prin limbajul non-verbal, prin piruetele prelungi şi greu de executat, săriturile ample, dar şi prin costumele spectaculoase. Armonia de pe scenă a fost completată şi de decoruri reuşite, pentru fiecare operă în parte.
Muzica semnată de P.I. Ceaikovski, dar şi poveştile prezentate prin dans, legenda despre prințese transformate în lebede de un vrăjitor rău, în care vraja lui poate fi spulberată numai prin iubirea unui prinț, din opera „Lacul lebedelor”, sau povestea prinţesei Aurora, fiica regelui Florestan, nunta acesteia cu prinţul Desire, la care sunt invitate personaje precum Motanul Încălţat, Pasărea Albastră, Prinţesa Florina, din opera „Frumoasa din pădurea adormită”, au făcut ca aproape două ore să treacă foarte repede.
Sucevenii au fost vrăjiţi de felul în care balerinele au „plutit” pe scenă, au impresionat prin expresivitatea braţelor, prin tehnica mişcărilor, dar şi de costumele croite din materiale preţioase.