Martie - Mărţişor

Martie, prima lună din străvechiul calendar al romanilor, lună dedicată zeului care întruchipa războiul, dar care era şi o divinitate a vegetaţiei şi a căldurii, a devenit luna a treia în calendarele iulian şi gregorian.

„O perioadă presărată cu multiple obiceiuri şi practici magice specifice ritualurilor de regenerare a timpului”

Calendarul popular, aşa cum spune etnograful Mihai Camilar, consemnează această lună prin denumiri ca Mărţişor sau Germinar, denumiri care “păstrează semnificaţia momentului ritualic al Mărţişorului, care se răsfrânge pe durata intervalului 1-31 martie sau exprimă trezirea la viaţă prin încolţirea semniţelor (germinare) după o perioadă de letargie a timpului”.

Debutul sezonului agrar şi al celui apicol, care aveau loc în această lună, „presupuneau ceremonialuri festiv-sărbătoreşti de o trăire aparte”.

Luna martie era, în societatea tradiţională, „o perioadă presărată cu multiple obiceiuri şi practici magice specifice ritualurilor de regenerare a timpului”.

Mărţişorul, firul tors de Baba Dochia

Mărţişorul, nu ca denumire a lunii ci, aşa cum subliniază Mihai Camilar, ca „simbol de substanţă eternă”, este unul dintre obiceiurile păstrate până în zilele noastre, obicei legat de tradiţia Dochiei (Baba Dochia, zeitate carpatică sărbătorită în calendarul popular la 1 martie), un vechi scenariu ritual de înnoire a timpului în prag de primăvară.

„Dar mărţişorul - spune Mihai Camilar - este şi un fel de amuletă ce semnifică funia anului care adună cele 365 de zile, zile ce aparţineau doar la două anotimpuri, reprezentate prin cele două fire împletite”.

Potrivit tradiţiei populare „mărţişorul ar fi firul tors de Dochia”, fir asemănător celui tors la naşterea unui prunc de către ursitoare.

Mărţişorul era confecţionat de mame şi era dat copiilor, înainte de răsăritul soarelui, în prima zi a lunii martie

Menţionat scriptic la începutul sec. al XIX-lea în Condica Limbii Române, obiceiul mărţişorului are, conform opiniilor etnologilor, „o vechime multimilenară, fiind în legătură cu celebrarea la 1 martie, de către romani, a primei zile a Anului Nou”.

„Mărţişorul - subliniază etnograful bucovinean - simbolizează trecerea de la iarnă la primăvară, o înfruntare între aceste două anotimpuri, o ieşire a naturii din tainicele refugii, scenariu ce se repetă anual prin dezgheţarea pământului, când plugurile încep să răstoarne brazdele, iar seva începe să urce triumfător în tulpinile copacilor”.

Mărţişorul, care era confecţionat de mame (care adăugau şi câte o monedă de aur sau de argint) şi era dat copiilor înainte de răsăritul soarelui în prima zi a lunii martie, ca simbol al reînnoirii timpului, era purtat de copii la mână sau pe piept timp de 12 zile, sau până la alte sărbători de primăvară (Mucenici, Buna Vestire, Florii, Paşti...), ori chiar până la înflorirea pomilor fructiferi, când era agăţat de ramurile acestora.

Mărţişorul dobândea, „dacă era purtat cu cinste şi demnitate”, „virtuţi speciale”

„Treptat - scrie Mihai Camilar - obiceiul dăruirii şi purtării mărţişorului s-a schimbat, el începând să fie confecţionat şi de fete, care-l dădeau fraţilor sau feciorilor, căpătând alte semnificaţii şi sensuri noi”.

Mărţişorul dobândea, „dacă era purtat cu cinste şi demnitate”, „virtuţi speciale menite să promoveze sănătatea şi deplinătatea fizică a purtătorului, funcţia sa apotropaică fiind subliniată şi evidenţiată de prezenţa monedei care simboliza curăţirea de boli, dar şi belşugul şi norocul”.

Cât despre semnificaţia culorilor şnurului, se considera că „albul, garantul purităţii, era aducător de bucurii, iar roşul substituia căldura verii şi ferirea de deochi”.

„Obiceiul mărţişorului - scrie Mihai Camilar în lucrarea „Calendarul popular bucovinean: punte peste veacurile misterului existenţei” (Editura Muşatinii, Suceava, 2012) - păstrat, extins şi denaturat, a rămas până în zilele noastre cu o oarecare aură a semnificaţiilor tradiţionale, de multe ori străine înţelegerii omului contemporan, poate şi din cauza pierderii în timp a cheii investiţiilor metaforice sau simbolice date de către purtătorii iniţiali”.