„Armonii bucovinene”, la Rădăuţi

La Galeria de Artă din Rădăuţi s-a deschis vineri expoziţia personală de pictură a artistului plastic Ioan Bodnar, cu genericul „Armonii bucovinene”.

„Unul dintre cei mai mari şi mai importanţi peisagişti pe care îi are Bucovina”

Expoziţia, care prezintă publicului un număr de 50 de lucrări (peisaje şi flori), realizate în ulei, culori acrilice şi acuarele, este, la interval de 24 de ani, cea de-a doua expoziţie personală pe care rădăuţeanul Ion Bodnar o deschide în urbea în care este cetăţean.

După 24 de ani de la expoziţia de debut, pe care a intitulat-o „Flori pentru mama” (expoziţie care a constituit trambulina sa de lansare în cariera artistică), Ioan Bodnar revine pe simeze rădăuţene cu o expoziţie personală care, printr-o secvenţă de tablouri cu flori, rescrie fila de la debutul său expoziţional.

Între timp însă, Ioan Bodnar, care, aşa cum a remarcat la vernisaj unul dintre discipolii săi, Mihai Ignea (un inginer pe care arta l-a modelat într-atât încât a devenit, la rândul său, dascăl artistic pentru copii), „are două pasiuni, atletismul şi pictura”, a devenit unul dintre pictorii care nu mai trebuie să-şi semneze lucrările pentru a fi recunoscut, „un artist” - aşa cum a spus „jupânu'” Roman Istrati - „care are o identitate recognoscibilă, unul dintre cei mai mari şi mai importanţi peisagişti pe care îi are Bucovina”.

„Cu oricare dintre lucrările lui s-ar putea ilustra o carte de poezie”

La invitaţia directorului Casei de Cultură din Rădăuţi, Ovidiu Foca, Ioan Bodnar expune acum, la „a treia tinereţe” (când, aşa cum a spus el, se pregăteşte să aniverseze, peste câteva săptămâni, „18 ani de când am împlinit 50”), o selecţie de lucrări pe care Roman Istrati le-a calificat ca nefiind doar simple tablouri, ci „stări de suflet”.

Poate de aceea Ioan Bodnar nici nu-şi denumeşte lucrările, considerând că imaginile pe care ni le oferă sunt grăitoare.

Imagini despre care Roman Istrati spune că sugerează mai mult decât ceea ce se observă la prima vedere, pentru că artistul reuşeşte să inducă privitorului propriile sale simţăminte din momentul realizării lucrării.

„Ioan Bodnar - a accentuat el - care este un liric şi un sentimental irecuperabil, pictează parfumul florilor, căldura verii, tristeţea hibernală. Cu oricare dintre lucrările lui s-ar putea ilustra o carte de poezie”.

“Are stil, / Are culoare, / E Bodnar / În continuare”

De remarcat este şi faptul că aproape toate expoziţiile colective şi de grup la care a participat Ioan Bodnar au avut Bucovina în titlu, aşa cum Bucovina este prezentă şi în genericul taberei internaţionale de pictură pe care a iniţiat-o şi pe care o coordonează an de an: „Bucovina - trecut, prezent şi viitor”.

Dintre cei prezenţi la vernisaj, prof. Vichentie Nicolaiciuc, din colectivul de redacţie al revistei „Obcina literară”, a subliniat faptul că „Ioan Bodnar nu mai este cel de altădată, a evoluat enorm şi poate fi considerat, deşi nu este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, un pictor profesionist”. Un pictor pe care „bref”, prof. Radu Vizitiu l-a caracterizat prin următorul catren: “Are stil, / Are culoare, / E Bodnar / În continuare”.

„Cea mai frumoasă ieşire la pensie pe care am văzut-o în ultimii 50 de ani”

O expoziţie la care „împricinatul”, copleşit de aprecieri, a spus că are sentimentul că se vorbeşte despre altcineva şi nu despre el. Subliniind că tablourile sale sunt prietenii săi, cu care adeseori stă de vorbă, Ioan Bodnar a precizat că, atât în calitate de sportiv, cât şi de artist, doreşte să fie în continuare „în competiţie” („pentru că trebuie, vreau şi pot”), adăugând că aprecierile care s-au făcut îl obligă la o nouă expoziţie, la care se va prezenta cu lucrări realizate într-o tehnică pe care o exersează alături de prietenul său Radu Bercea.

Este vorba de encaustică, lucrări executate cu culori care conţin ceară şi oferă privirii efecte deosebite. Şi pentru că, din această lună, Ioan Bodnar a devenit pensionar, Roman Istrati a încheiat spunând că vernisajul din galeria rădăuţeană a fost „cea mai frumoasă ieşire la pensie pe care am văzut-o în ultimii 50 de ani”.