Manifest - Revolta drăguşanilor împotriva sarmalei publice

Cultura română, veșnică memorie a veacurilor, nu mai există: a fost dibaci dezafectată.

Nu mai există nici măcar neamul românesc: a fost perfid deposedat de identitate.

În ciuda aparențelor, nici România nu mai există.

Există doar sarmaua publică, electorală sau evlavioasă; sarmaua hoţilor, care vă cumpără sufletele şi îl trag pe sfoară chiar şi pe Dumnezeu, păcălindu-l cu ispășiri, atunci când dau de pomană, din cât au furat, nişte sarmale. Dar numai în zilele lor sărbătorești.

Cât despre populaţia golită, stoarsă de sine şi de românism, ea se lasă ademenită, ea alege, întotdeauna, între sarma şi carte, doar sarmaua publică, pe care o va plăti, ulterior, cu şi mai multă suferință, cu şi mai umilitoare umilință.

Interzise în templul identității naționale, cântecele mor, frescele se decolorează, memoria se înfășoară în colbul otrăvitor al ignoranței, statuile se scurg prin clepsidra uitării.

Cărțile nu mai ajung în bibliotecile oblonite cu sarmale.

Sălile de spectacole au ușile zidite cu sarmale.

Pe simeze atârnă foile de curechi electoral al sarmalelor publice.

Locul artei a încetat să mai existe, rostul ei a fost definitiv dărâmat, strivind sub mult prea desele prăbușiri muzicieni, artiștii plastici, scriitori.

*

Prietenului meu, scriitorului, nu-i pasă că nu mai ajunge cartea pe care o trăieşte nici în mâinile cititorului ofilit de sărăcie, nici măcar prin intermediul rafturilor memoriei, numite biblioteci. El e fericit că încă mai poate visa şi că, dacă o fi cu noroc, i se va tipări sufletul, într-un tiraj de mizerie, dar fără să-l mai răsfoiască vreodată cineva.

Cărțile, de cum se nasc, sunt îmbrâncite în al doilea mormânt, cel al ignoranţei şi al uitării. Ştiu, de mai bine de două decenii, că aşa se întâmplă, dar abia acum am puterea să mă revolt.

Şi mă revolt sustrăgând dintr-un, odinioară, firesc circuit public o carte.

Drept protest, îmi condamn această carte a revoltei la non-existenţă civică. O voi tipări în doar zece exemplare, numerotate, pe care le voi scoate la licitaţie.

Dacă partidele politice, firmele, instituțiile, politicienii, şefii instituţiilor publice, afaceriştii etc. vor simţi nevoia să se delimiteze, măcar de ochii lumii, de statutul de gropar al culturii, pe care-l are societatea contemporană, şi prin „jertfirea” câtorva firfirici, pentru a se solidariza cu revolta mea, le voi datora solidaritate.

Dacă nu, oricum cele zece exemplare ale cărţii vor fi jertfite civic, pentru că le voi sustrage memoriei şi firescului circuit public, dăruindu-le tot atâtor prieteni, pe care îi voi alege prin tragere la sorţi.

Zvârl anatemă această carte, deşi îi conștientizez indestructibilitatea, asupra sarmalei, care a fost, până de curând, România.

*

Izgonirea prematură a acestei cărţi din circuitul public, prin licitaţie, se va petrece vineri şi sâmbătă, 26 şi, respectiv, 27 octombrie 2012, începând cu ora 19.00, în cafeneaua de la parterul tipografiei „Muşatinii” din Suceava, Bizz Cafe.

În fond, prietenii mei cunoscuţi şi necunoscuţi au dreptul să asiste la înmormântarea civică a exemplarelor acestei cărţi şi la trăirea, pentru o foarte singură dată, prin lectură publică, a sufletului ei, care este mai mult al lor, decât al meu.

Şi nu voi fi singur, pentru că fiul meu, Andi, îmi va fi iar alături, protejându-mă cu cântecele lui de uriaşa sarma electorală, care stă să se prăvălească şi asupra judeţului Suceava.

*

În 28 Noiembrie 2012, ora 12.00, Ziua Unirii Bucovinei cu Patria Mamă, în faţa palatului administrativ din suceava, simbol al prefecturii, al consiliului judeţean, al primăriei sucevei şi al primăriilor din judeţ, al inspectoratului şcolar judeţean şi al centrului cultural „Bucovina”, voi distruge exemplarele din biblioteca personală ale zecilor de cărţi pe care le-am închinat, de-a lungul anilor, memoriei şi culturii bucovinene.

În fond, nu mai avem nevoie de memorie şi de cultură, ci de sarmale.

Trăiască victoria în alegeri a sarmalelor publice!