Reluând genericul cu care, cu câţiva ani în urmă, se deschidea la Suceava sezonul manifestărilor culturale autumnale („Octombrie de Bucovina”), Grupul Muşatinii, Muzeul Bucovinei şi cotidienele locale „Crai Nou” şi „Monitorul de Suceava” organizează miercuri, 10 octombrie a.c., la ora 14,00, la Muzeul de Ştiinţele Naturii Suceava, o manifestare care cuprinde vernisajul unei expoziţii de linogravură şi lansarea a două cărţi mărturisitoare pentru arealul bucovinean.
„Suceava, caligrafii sentimentale”
Expoziţia, intitulată „Suceava, caligrafii sentimentale”, realizată de Tiberiu Cosovan, etalează un număr de 25 de lucrări de linogravură (tehnică circumscrisă artelor grafice, care permite reproducerea şi multiplicarea pe hârtie a lucrării originale realizată în relief pe o placă de linoleum), interpretări plastice ale unor imagini de arhivă din Suceava de altădată.
Sunt lucrări care ilustrează obiective arhitectonice reprezentative (turnurile medievale ale Sucevei, Palatul Administrativ, Muzeul Bucovinei, Hanul Domnesc, Uzina de Apă, dar şi Casa Isopescul şi Vila Maria...), sau imobile şi secvenţe urbane dintr-o Suceavă care a dispărut pentru totdeauna (Casa Naţională, Cafeneaua Armenească, vechile locuinţe şi prăvălii din zona centrală şi de pe străzile Karl Marx, Curtea Domnească, Meseriaşilor...).
Expoziţia va fi prezentată de artistul plastic Mihai Pânzaru PIM.
„Etnii bucovinene / Armenii, Evreii, Lipovenii, Rutenii, Ţiganii”, de Dimitrie Dan
Cele două cărţi care vor fi lansate în cadrul acestei manifestări îl au ca protagonist pe scriitorul Ion Drăguşanul, într-un caz ca redactor de carte al unor scrieri recuperatoare („Etnii bucovinene / Armenii, Evreii, Lipovenii, Rutenii, Ţiganii”, de Dimitrie Dan), în celălalt ca autor care continuă o lucrare de referinţă pentru istoria Bucovinei (volumul III al lucrării monografice „Povestea aşezărilor bucovinene”).
Cartea lui Dimitrie Dan valorifică cele şapte broşuri şi fascicole (trei despre armeni, câte una despre celelalte patru etnii), publicate, între anii 1890-1912, de singurul cărturar bucovinean pe care l-a oferit culturi române Suceava, broşuri şi fascicole pe cale de dispariţie, din pricina degradării extrem de puţinelor exemplare originale.
Cartea cuprinde în „Anexe” şi alte studii vechi, dar şi câte un „hronic al numelor” şi faptelor mărturisite de-a lungul istoriei (succesiuni de mărturisiri citate din documente de cancelarie domnească, din relatările călătorilor străini sau din vechea presă bucovineană, nepublicate până în vremea lui Dimitrie Dan), unele dintre acestea cu valoare exclusiv istorică (precum documentele care probează originea armenească a legendarului Iaţco, pe care l-a întâlnit Dragoş Vodă, sau documente care sugerează statutul de „resturi cumanice” al unora dintre ţiganii meşteşugari), altele cu valoare anecdotică (identificarea evreului care a adus, pentru prima dată, în 1640, în Moldova, din Galiţia, „leacul pentru holeră”, adică holerca sau horilca).
„Povestea aşezărilor bucovinene” (Volumul III)
Volumul III al lucrării monografice „Povestea aşezărilor bucovinene”, de Ion Drăguşanul, poate fi considerat o monografie folclorică, deşi înseamnă un demers singular de arheologie spirituală, în scopul identificării Datinii, deci a moştenirii spirituale europene, în lunga şi ciudata ei degenerescenţă, o moştenire pe care doar românii o mai folosesc, dar sub formă de tot mai alterate cioburi folclorice.
Autorul foloseşte, în demersul său recuperator, mărturiile străvechi ale aparent diferitelor cărţi religioase ale popoarelor, mărturiile literare şi istorice ale antichităţii eline şi latine, mărturiile târzii ale călătorilor străini, precum şi pe cele veşnic ignorate ale marii culturi bucovinene, toate interpretate în consonanţă cu principiile moderne ale filosofiei culturii, statornicite de Nicolae Densuşianu, Lucian Blaga, Rene Guenon sau Mircea Eliade.
Scris cu riguros respect faţă de etica propusă în 1871, la Putna, de A. D. Xenopol („Să nu ne orbim noi înşine prin linguşiri şi înălţări peste ceea ce suntem în adevăr… pentru că a vorbi altfel asupra intereselor popoarelor este mişelie”), volumul III al „Poveştii aşezărilor bucovinene” înseamnă şi o recuperare de spiritualitate, dar şi o tentativă de înţelegere onestă a ceea ce moştenim şi trebuie să ne asumăm.