După ce sucevenii încă mai păstrau în suflet parfumul unei seri magice oferite, duminică seară, la Casa de Cultură, de soprana Felicia Filip, Iris şi Mike Godoroja, a fost rândul actorilor să intre în joc şi să dăruiască, prin talentul lor, un spectacol de neuitat – „O noapte furtunoasă” de I. L. Caragiale.
Comedia în două acte a fost pusă în scenă de regizorul Gelu Colceag, iar din distribuţie au făcut parte nume mari ale teatrului românesc: Maia Morgenstern, George Ivaşcu, Mircea Rusu, Doru Ana, Medeea Marinescu (care a înlocuit-o pe Monica Anghel), Ioan Gyuri Pascu şi Ioana Calotă.
Personaje, roluri, actori...
În prima parte a spectacolului, publicul a asistat la o întâlnire (la un joc de table), între Jupân Dumitrache Titircă Inima Rea – „cherestegiu, căpitan în garda civică” (interpretat de actorul Doru Ana) şi Nae Ipingescu – „ipistat, amic politic” (interpretat de Mircea Rusu). Şi-au făcut apariţia, apoi, pe scenă Chiriac – „tejghetar, om de încredere al lui Dumitrache, sergent în gardă” (George Ivaşcu), Ziţa – o tânără cu puţină minte, dar cu aspiraţii înalte (Medeea Marinescu), Veta, soţia lui Jupân Dumitrache (Maia Morgenstern), care este punctul central al piesei, ea controlează tot, apropie şi respinge oamenii din jurul ei după bunul plac, Spiridon (Ioana Calotă, fiica interpretei de muzică populară Floarea Calotă), care a avut o atitudine de copil fără minte, „băiat de procopseală în casa lui Jupân Dumitrache” (cu voce şi manifestări de mic aurolac), dar care era mai isteţ şi le ştia pe toate mai bine decât toţi, „un spiriduş al nopţii furtunoase”, şi Rică Venturiano (Ioan Gyuri Pascu), îndrăgostit de Ziţa, dar care nimereşte în dormitorul Vetei, şi de aici întreaga confuzie şi bănuială.
Maia Morgenstern menţine supremaţia
Sucevenii au venit în număr mare la acest spectacol, la care au râs, s-au amuzat de gagurile strecurate fin de regizor în desfăşurarea piesei, o piesă uşor digerabilă, cu aluzii erotice, dar care nu au atins vulgarul. Textul şi interpretarea actorilor le-a stârnit interesul, i-a ţinut în priză, cum se spune, pe suceveni. Nu au lipsit nici câteva sunete stridente venite din buzunarele unor spectatori, care nu şi-au închis telefoanele mobile. Mereu se întâmplă la fel!
Maia Morgenstern menţine şi de această dată supremaţia. Alături de George Ivaşcu şi Ioan Gyuri Pască, a primit aplauze la scenă deschisă chiar de la prima apariţie pe scenă. Rolul ei a fost unul complex. A trecut cu măiestrie de la femeia dură, la cea plină de candoare, de sensibilitate, de la femeia lipsită de sentimente, la cea plină de dragoste, de la femeia cu voce de bărbat, la cea cu voce suavă de interpretă, atunci când inima i-a dictat să fie aşa. Veta (Maia) a fost şi isterică şi senzuală în „triunghiul conjugal” în care trăieşte alături de soţul Titircă – cam naiv, dar boem, şi amantul Chiriac, destul de fricos, dar „la o adică” viteaz.
Gaguri reuşite
În spectacol a fost şi multă improvizaţie, trăire, vibraţie, multe gaguri care au adunat aplauze: când Veta (Maia Morgenstern) îi arată lui Rică Venturiano (Gyuri Pascu) că nu e cine crede el, adică Ziţa, se înfăşoară într-un cearşaf alb strâns pe cap, semănând cu Fecioara Maria. Rică spune „Madam!”, Veta îi răspunde „Madona”. Bineînţeles că publicul a aplaudat şi s-a amuzat pe această fază, la fel ca şi la replica lui Rică către Veta: „aş putea spune că eşti steaua mea, morgenstern-ul meu!”.
Chiar dacă spectacolul a fost clădit de regizorul Gelu Colceag pentru a fi digerat uşor şi pentru a bucura cât mai multă lume, s-a dovedit o reţetă reuşită pentru a aduce mai multă lume la teatru, ceea ce este un pas înainte.
(20 mar 2008, 23:17:47