Narcis SIRETEANU

Caricatura – cea care iscă azi atâta zarvă mondială - este, se ştie, un pamflet vizual. Dar să vedem dacă pamfletul clasic, făurit doar din cuvinte, este ceea ce vor unii jurnalişti să fie: un model de armă care poate lovi pe oricine, oricând şi oricum. Să încercăm, aşadar, să aflăm definiţia pamfletului, vedeta gazetăriei de ieri şi de azi. Şi unde să o căutăm decât la... marii pamfletari.

Paul-Louis Courier, arhitectul pamfletului modern, are rezervată partea leului. În „Pamfletul pamfletelor”, memorabila sa scriere din 1824, el insistă pe una din trăsăturile de bază ale acestei specii, situate la graniţa dintre jurnalism şi literatură: concizia. Iată ce spune Courier „un bob de acetat de morfină, într-un hârdău, nu se simte; într-o ceaşcă, provoacă vărsături; într-o linguriţă, ucide! Iată pamfletul!”

Clasicul Arghezi nu degeaba este clasic. El reuşeşte să ne traseze şi mai „cu văz” conturul pamfletului. În 1916, Arghezi scrie în revista Cronica: „Înainte de toate, pamfletul trăieşte prin sineşi, ca romanul, epopeea sau satira. E un gen literar, jumătate actual şi jumătate etern. E iute şi viu. Ţi-ai scris pamfletul ca să depreciezi un individ şi, mai ales, să-i munceşti o încredere în sine imorală.”

Pentru ca apoi să delimiteze universul personajelor care se pretează a fi pamfletizate: „Orice personagiu care poate deveni subiect de pamflet este, într-o oarecare măsură, ridicul prin diferenţa dintre aşteptări şi realitate. Tot pamfletul se inspiră din această singură diferenţă: condeiul se vâră aici şi scobeşte lărgind.”

După acest intermezzo pedagogic, Arghezi revine la pana sa de poet: ”Pamfletul e tifla, şi acestui gen i se cuvine o mână curată, elegantă şi chiar o bijuterie la degetul mic.”

Of, abia aici intervine marea problemă, atemporală şi ea. Căci dacă bijuterii pentru degetul mic se mai găsesc, cu mâna curată e mai greu. Vă rog arătaţi-mi ziaristul român care se poate lăuda cu ea.

CTP? Mircea Badea? Cristoiu? Ei pot fi mai curând personaje de pamflete, decât autori. Trebuie să recunoaştem că singurul meseriaş de azi rămâne Radu Banciu.

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.