Nu sunt omul care ţine să aibă dreptate. Recunosc că de câteva ori am dat-o în bară, cum a fost siguranţa că Mihai-Răzvan Ungureanu va fi candidatul dreptei pentru prezidenţiale. MRU nici măcar nu a candidat, deşi liderii alianţei i-au şoptit la ureche, într-un cadru intim, că dacă intra acum doi ani în PDL, nu abia acum, el ar fi fost cel împins spre Cotroceni, nu neamţul.
De cele mai multe ori însă raţionamentele mele, pornite de la informaţii obţinute nu vă spun cum, s-au împlinit. Imediat exemplific.
Pronosticam, în recenta pastilă despre Mircea Badea, că omul cu şpagatul nu va înghiţi afrontul adus de motocicliştii care l-au provocat chiar în faţa sediului de televiziune unde îşi desfăşoară activitatea. Şi că îi va taxa pe prea înfierbântaţii conducători de motoare supraambalate, ori de câte ori va avea prilejul. Astfel că socoteala acestora, constând în satisfacţia de moment de a-l umili pe aprigul pamfletar televizat, pe termen lung se va întoarce împotriva lor.
O nenorocire a făcut ca primul prilej de a-şi plăti poliţa să se ivească. Zilele trecute, o cursă ilegală de motociclete s-a lăsat cu câţiva morţi: un motociclist, copiloata dumisale, dar şi nişte nevinovaţi din publicul spectator. Pentru că se pare că aceste curse nu doar că sunt ilegale, dar mai se bucură şi de spectatori, care devin astfel complici la o ilegalitate. Oare într-o ţară civilizată – să spunem Elveţia sau Germania – astfel de curse ar fi posibile?
Mircea Badea, cu o ironie bine controlată de astă dată, a opinat că poate nu era o cursă ilegală, ci doar o „plimbare prin spaţiul public”, aşa cum îi răspunseseră şi lui cei de pe două roţi, când obiectase la şicanele suportate din partea lor.
Bilanţul focoaselor vehicule se înnegreşte continuu, în ţara noastră. Este momentul ca băieţii în cauză să-şi mai tempereze setea de adrenalină şi să-şi vadă cu maturitate partea din vină, în tot ce se petrece funerar pe şosele. Se pare că printre ei se află şi destui oameni maturi.
Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.