Narcis SIRETEANU

Reîncepe campionatul naţional de fotbal. O competiţie coclită de la cap la coadă, dacă ne apucăm să facem comparaţie cu cele din ţările avansate. Cui îi mai foloseşte această „întrecere”? Poate suporterilor, care îşi lustruiesc în aceste zile piesele din cutia de înjurături la adresa echipelor adverse. Suduind ca nişte suboameni, suporterii se defulează pe stadioane. Când laringele le osteneşte sau fondul de cuvinte li se termină, se trece la torţe. Apoi, se apleacă spre răngi şi lanţuri.

Cei mai fericiţi de startul noului sezon sunt ca de obicei ăia cocoţaţi pe crăcile superioare, aflate deasupra jucătorilor. Conducătorii de cluburi, în primul rând. Şi proprietarii agenţiilor de pariuri. Fotbaliştii, antrenorii şi arbitrii sunt doar nişte actori, care îşi interpretează rolul cu mai mult sau mai puţin talent.

Se estimează că, la ora aceasta, circa jumătate din meciurile care au loc pe întreg globul pământesc sunt trucate. Sunt avute în vedere meciuri din campionatele interne şi din cupele europene. Dar şi confruntări fotbalistice interţări. Chiar la recent încheiatul campionat mondial au fost vreo zece partide încercuite cu roşu. Sumele câştigate sunt fenomenale, prin dimensiunea lor. Se pariază pe victoria uneia sau alteia dintre echipe, dar şi pe meci nul, pe rezultat de egalitate. Se mai poate paria şi pe scor exact, pe număr de cornere sau pe număr de cartonaşe galbene şi/sau roşii.

În România au apărut agenţiile de pariuri printre sponsorii unor echipe de primă ligă. E clar cât de corecte sunt meciurile acelor formaţii.

Banii câştigaţi de pe urma meciurilor măsluite ajung unde trebuie. Pe la proprietarii de cluburi, pe la partidele politice, chiar şi pe la serviciile secrete, ca să-şi ţină gura.  În opinia ultimelor două categorii, această manieră de a câştiga bani este mult mai onestă decât cea legată de protecţia clanurilor de romi care fac ţara de râs în exterior, furând, jefuind şi cerşind. E un pas înainte, într-adevăr.

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.