Unul dintre tartorii incontestabili ai PSD-ului este Gheorghe Nichita, vicepreşedinte la nivel naţional şi primar al oraşului Iaşi. Omul pare de nezdruncinat în scaunul lui. Rezistent la orice intemperie, la orice prăbuşire de stânci. Orice încercare a adversarilor săi de a se război cu el a fost zădărnicită. De fiecare dată, canalele media se dovedeau înfundate. Nichita ştie că presa e în criză. Şi se pricepe să toarne unde trebuie îndulcitori de criză. E marea lui pricepere. Poate singura.
De-un timp însă, Nichita pare că şi-a găsit nănaşul. În persoana fostului prefect de Iaşi, un anume Dragomir Tomaşeschi. Lider regional al partidului lui Mihai-Răzvan Ungureanu, Forţa Civică. Fostul prefect cunoaşte mai bine ca oricine dosarele marelui pesedist. La început, Nichita l-a luat în râs. Mai nou, a început să tresară, de fiecare dată când cineva îi sună la uşă. Nu cumva or fi mascaţii, cu o pereche de brăţări din colecţia 2014?
Acum câteva zile, a apărut în presă o ştire aparent de cancan. Nichita a anunţat că divorţează. După 33 de ani de mariaj, îşi trimite nevasta la programul rabla. Cu ea are două fete, fiecare numărând în jur de 30 de primăveri.
Cine nu-i fraier, vede însă altceva. Nichita a adunat o avere considerabilă. Pe căile ştiute, româneşti. Într-o perspectivă vărgată a viitorului, pe această avere se va pune sechestru. Iar fetele de circa 30 de primăveri fiecare ar rămâne cam cu funduleţul gol. Pe când, dacă divorţează, jumătate din avere se salvează. Pentru că intervine partajul. Iar sechestrul se pune doar pe partea lui.
Sper ca măcar de data asta serviciile secrete româneşti să nu se lase duse de nas. Deşi e o vorbă mare, pusă în circulaţie de ideologul comunist Iosif Chişinevschi: „E uşor s-o duci de nas pe Marişca, dacă şi Marişca vrea.”
E uşor să duci de nas serviciile secrete româneşti, dacă şi ele vor. În cazul de faţă, sper să nu vrea.
Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.