Narcis SIRETEANU

He-he-he! Credea cineva că a scăpat aşa ieftin de mine? Dacă da, s-a înşelat. Iată că m-am întors la rubrica de faţă proaspăt, după o lună în care fost-am plecat spre alte zări, mult mai acătării ca astea, ca s-o zic drept.

Cât am lipsit, s-a adeverit raţionamentul meu recent cu Gigi Becali prezentând linia de modă „Penitenciar 2013”. Omul s-a mânjit cu bani care doar aparent, pe hârtie, erau ai lui, n-a ştiut să-i întoarcă la timp cui trebuie, n-a ştiut să ia aminte la semnalul trimis printr-un interviu acordat presei de fostul său badigard Zmărăndescu şi acum e acolo unde sper să rămână până l-oi scoate eu.

Nici că merita altceva acest căpcăun de carton al zilelor noastre mizerabile. De când se mai credea şi alesul lui Iisus şi al Fecioarei Maria, devenise de o sută de ori mai antipatic, deşi aşa ceva sună incredibil. Orice prost nu-i prost destul, dacă nu-i şi injectat cu misticism.

Mai jenant e că braţ la braţ cu el a intrat pe poarta instituţiei penitenciare şi fostul ministru al Apărării Victor Babiuc, încă doi ani şi mă duc. Mai mare ruşinea, pentru un om în vârstă de 75 de ani; că una e să faci pripon la juneţe, şi alta la 75 de ani, când nepoţii sunt mari, la casele lor, pregătindu-ţi un rând de strănepoţi. Până şi colegul Remeş – fost şi el ministru, actualmente pârnăiaş - este mai tinerel.

Având în vedere vârsta sa din buletin, Babiuc va scăpa mai ieftin, cu doar un an petrecut după gratii. Dar şi zece zile înseamnă mult, mai ales când stai la un loc cu Becali. Iar asta e cea mai grea pedeapsă: să-l vezi zilnic pe cel mai gonflat prostălan al zilelor noastre.  

Vedem aşadar din ce în ce mai mulţi parlamentari, europarlamentari şi miniştri intrând la puşcărie. Hoţi din banul public îşi primesc tot mai des pedeapsa.

Putem însă aplauda? Nu. Cu ce ne încălzeşte puşcăria lor, atâta vreme cât viaţa noastră se duce în frustrări şi sărăcie? Cu ce ne consolează asta?

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.