Narcis SIRETEANU

Cum romanii s-au insinuat cândva pe sub poala femeilor dace, s-a strecurat şi pizza pe sub poala meniului nostru. Pizza ne-a colonizat victorios stomacul, înfigându-şi stindardele victoriei, câte unul pentru fiecare sortiment de pizza.

Varietăţile sale sunt fără sfârşit. Ne putem anestezia foamea cu „pizza machiavellica”, cu „pizza primavera”, cu „pizza o sole mio” ori cu mai modesta „pizza vegetariana”. Mai ieri, într-un local de profil, m-am împiedicat de „pizza ţărănească”. Şi, cum curiozitatea mea e mai gurmandă ca mine, i-am cerut garsonului o pizza cât mai ţărănească posibil. O pizza de la coada vacii am comandat, o pizza cum îi pregătea răzeşa răzeşului, când acesta venea ostenit de la câmp. O pizza cum coace ţăranca bătrână la cuptor, pentru a o servi în mijlocul ogrăzii, flăcăilor sosiţi de la coasă.

Când a revenit chelnerul cu pizza mea ţărănească, aşteptările mi s-au blegit în bernă: forma era cea clasică, de roată de „Matiz”, iar compoziţia nu depăşea nici ea banalitatea: nişte crâmpeie de brânză şi de carne, care trăiau într-o proastă vecinătate cu unele legume trunchiate.

Lăsând ironia deoparte, afirm că pizza e o idioţenie alimentară. Într-un aluat arunci toate tâmpeniile care-ţi trec prin cap, bagi totul la cuptor, laşi puţin să se rumenească şi duci rezultatul pe-o tavă cu trei sosuri: mai iute, mai puţin iute sau de-a dreptul dulce. Graşii imposibili de peste suta de kile de care ne ciocnim zilnic, femeile care au capacitatea cilindrică a unui „Ford Kaa”, copiii care le calcă pe urme cu numărul 41 la pantofi atins la vârsta de doar 9 ani îşi au cu toţii sorgintea în consumul constant al acestei bazaconii culinare. Neapărat, cu şapte beri şi cinci cola alături.

Mai e şi alt pericol adus de consumul îndrăcit de pizza. Odată cu creşterea comenzilor la domiciliu, au apărut şoferii maşinilor care duc pizza la client. Vitezomani şi neatenţi, teribilişti şi infantili, aceştia sunt pentru traficul rutier un pericol la fel de mortal ca şoferii de taxi.

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.