Narcis SIRETEANU

Acuşi vine mijlocul lunii iunie, când se comemorează mineriada din 1990. Cum sunt pasionat de istoria recentă a României, am studiat la bibliotecă anumite cărţi, am citit şi ce a mai scris presa în acea perioadă şi am putut să-mi fac, în final, o imagine cât de cât fidelă asupra evenimentelor. Nişte evenimente scăldate în sânge nevinovat şi în spermă jegoasă de miner, adică minerii nu numai că au omorât, jefuit şi bătut în populaţie ca în fasole, dar au mai şi violat pe săturate tinere bucureştene. De la soldaţii ruşi încoace, violenţă fără violuri nu există.

Despre acele zile, Departamentul de Stat american lua prompt poziţie oficială: „Acţiunile autorizate de preşedintele Iliescu şi de guvernul său, din ultimele zile, au lovit în inima democraţiei române.”

Mai frapant e că ceea ce s-a petrecut atunci, pe străzile Bucureştiului însângerat, nu a stârnit nici minima înţelegere a agenţiei sovietice de presă „TASS”, care nota şi ea că „recentele evenimente au fost, poate, tipul cel mai negativ de confruntare post-electorală care subminează reputaţia României în lume, indiferent cine este de blamat pentru asta.”

Oare cine este de blamat pentru asta ? Cine i-a chemat pe mineri, pentru a lovi în inima democraţiei române ?

Nu ştiu dacă filmuleţele documentare difuzate azi pe tema mineriadelor îi mişcă în vreun fel pe tinerii români. Cred mai curând că nu-i interesează deloc, la fel cum pe cei în vârstă de 35-40 de ani nu-i interesează Holocaustul. De ce i-ar interesa mineriadele ? Că doar nu joacă Tom Cruise şi George Clooney în rolurile principale.

Ştim că până la urmă Miron Cozma, liderul minerilor, şi-a încasat anii de puşcărie, mai puţini decât merita. Dar voinţa care a pus în mişcare bâtele conduse de acest sălbatic a rămas neatinsă.

Iată un lucru foarte trist pentru viitorul ţării noastre. Fiindcă semnalul care se transmite mai departe este că vinovaţii nu păţesc nimic în România, indiferent cât de grave ar fi faptele comise.

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.