În numărul din 27 mai anul curent, ziarul „Libertatea”, în nota lui obişnuită de vânător al senzaţionalului, trece în revistă o seamă de vedete feminine de prin părţile Hollywood-ului. Mai tinere şi mai trecute, acesta - considerate ieri şi alaltăieri sex-simboluri mondiale - au suferit în ultimii ani un accelerat proces de nasolire, care le-a adus pe treptele de jos ale penibilului.
Cristina Aguilera, Madonna, Cher, Lindsay Lohan sau Lara Flynn Boyle sunt prezentate în imagini suprapuse: din trecutul glorios şi din actualitatea tristă. Ieri, frumoase de să muşti din ele ca din nişte piersici injectate cu silicon, proaspete şi strălucind de binefacerile botoxului. Azi, căzute de tot, grase, buhăite sau cu pomeţi pe care pielea atârnă ca ciorapii uzaţi, puşi la uscat pe sârma din baie.
Desigur, se pot spune multe, începând cu destul de stupida cugetare că timpul trece inevitabil peste toţi. Trece el peste toţi, că de aia e timp, dar fiecare este responsabil, de la o vârstă încolo, de modul în care arată. Uitaţi-vă pe stradă: rar mai găseşti un bărbat de peste 30 de ani nebuhăit, fără ceafă de aia porcină şi cu expresia nestricată de sedentarism umflat cu bere şi mici.
Mai pot fi invocate şi excesele de tot felul, începând cu drogurile şi pileala, pe care vedetele de la Hollywood nu le ratează, că toate trag pe nară şi beau ca badea Burlui, clientul principal al şanţurilor de la bunica din sat.
Adevărul este că vedetele astea aduse în discuţie n-au fost niciodată nişte frumuseţi care să-şi merite calificativul. Doar nevoia sociologică de vedete, de staruri care să fie admirate, le-a făcut frumoase. Şi Madonna, şi Cher, şi celelalte aduse în discuţie sunt nişte femei foarte oarecare. Noi, românii, avem de exemplu cantităţi uriaşe de fete cu mult mai frumoase ca ele. E de ajuns să priveşti pe trotuar, ca să te convingi.
Madonna s-a urâţit, e drept, dar aici a dat o mână de ajutor şi faptul că n-a fost niciodată frumoasă cu adevărat.
Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.